Frânturi

Sunt hipermetrop

2012-02-19T05:09:00.006-08:00

- Aveti ochelari de suflet?

- Avem, tataie, stai la rand.

- Aici? Aici ii tineti?

- Da, ai rabdare, spun.

- Bine ca aveti, am umblat toata ziua dupa draciile astea, ba ma trimeteau la alta tejghea, ba ma trimeteau la dracu'. Nici nu stiu ce sa mai cred. Da' tu zici ca sigur aveti, nu?

- Daca am spus ca avem, avem, tataie. Numai taci din gura putin si stai la rand.

- Da, da, stau, nici nu se pune problema. Da' care-i randu'?

- Pai cum care-i? (ridica intr-un final ochii de pe birou, vede incaperea goala si pe batranelul tocmai ajuns stand cuminte la rand) Da, se pare ca matale urmezi.

- Ia uite ce repede a mers. Asa, imi trebuie si mie niste "ochelari de suflet", acum tu sa nu razi de mine, zi-mi cat costa si gata...

- Nu rad de tine, nene, ca asta vand. Da-mi reteta, ca doar nu ti-i dau asa "dupa ochi".

- A, da, reteta. Pfiu, cum am uitat de ea. Nu, nu, ca-i aici... Pe aici pe undeva. (se cotrobaie prin toate buzunarele, cauta prin sacosa de panza din mana) Aha, uite-o! (i-o intinde tanarului de dupa birou) Ce zice?

- Nu v-a spus doctorul?

- Mi-a zis, dar nu prea am inteles...

- Aveti hipermetropie.

- Ce sa am?!

- Esti hipermetrop, tataie!

- Ei, uite asa a zis si doctorul si eu nu am inteles... Cum adica?

- Pai cand ai hipermetropie nu vezi de aproape, asta inseamna ca trebuie sa te departezi de lucruri ca sa le poti vedea, asa-i?

- Asa o fi, nu stiu.

- Matale asa faci?

- Nu stiu ce sa zic, cert e ca nu prea ma apropii ca sa vad bine, adica, intr-adevar, ma departez... da' nu spune acolo cam cat?

- "Cam cat" nu spune, da aveti dioptrii cam mari.

- Ce sa am?

- Dioptrii.. Adica... (ridica pentru prima data ochii din hartie si vede un batranel cu ochi mari, albastri uitandu-se speriat la el) Cam cat de prost vedeti.

- Aoleu. Si e grav, deci.

- Nu sunteti un caz disperat, stati linistit, se poate si mai rau. Dar cu ochii vedeti bine, nu?

- Vad! Vad. N-am avut o data probleme cu ei! Vad si firu' de iarba care se misca in gradina. Am vazut si cand eram tanar, vad si acum. Am vazut si-un razboi, si tot vad.

- Bun. Asta se rezolva, stati linistit. Doctorul nu v-a mai spus nimic?

- M-a intrebat de nevasta, de casa... Nu m-a consultat foarte mult.

- Aha.

- Oare... era nemultumit?

- Nu, nu, v-a tratat normal.

- Mai mult oricum nu aveam, si m-am dus mai degraba de gura neveste-mii , ca eu nu prea am incredere in astia.

- Da' ce simptome aveati?

- Ce sa am?!

- De ce v-a trimis nevasta la doctor?

- Eee, baliverne... ca n-o mai inteleg, ca niciodata n-am ascultat-o si pe ea, muieri. Stiti cum dau ele vina pe barbat cand scapa ata de pe fus, doar rau nu i-am facut niciodata. De copii ma tem. Ca si ei au inceput sa-mi zica ce zice si ea. Da' acuma daca imi spuneti si dumneavoastra ca sunt din ala... hipmer... ce-am sa fac. O fac si pe asta!

- Judecand dupa diagnostic, sotia dumneavoastra s-ar putea sa aiba dreptate. (tanarul s-a ridicat in picioare si se sprijina in cot de birou uitandu-se fix la batran)

- Adica cum?

- Daca sunteti intr-adevar hipermetrop, si s-ar putea sa fiti de ceva timp, inseamna ca sufletul dumneavoastra nu e obisnuit sa se apropie de un alt suflet pentru a-l vedea, a-l intelege si a comunica. Asta nu inseamna ca ceea ce simtiti dumneavoastra pentru sotie nu are aceeasi valoare ca si in cazul unui suflet emetrop, adica normal, ci doar ca va vine mai greu sa va deschideti sufletul. Asa-i?

- Asa o fi...

- Pai eu nu pot sa va fac ochelarii daca nu sunteti conform prescriptiilor...

- Asa e, dom'le, asa e.

Tanarul zambeste si se aseaza din nou la birou, tastand in calculator. Batranul ramane pe ganduri.

- Auzi, si sunt multi ca mine, asa... himeri.. din astia?

- Oho.

- Ce chestie... Da' de la ce se face asta?

- Depinde... (se uita din nou la batran si la ochii lui speriati) De la timp. Si de la unele situatii... Nu e ca la ochi.

- Pai da, ca sunt batran.

- Sunteti, sunteti...

- Sunt. Da' ce vrei sa zici?

- Va confirmam.

- A, pai da, sunt batran, da' ma tin... (incepe sa caute ceva prin sacosa) Si zi asa... nu simt de-aproape. Si asta se cheama ca sunt bolnav acuma, ce sa zic. Bai, boala asta cu "hipmeria", nu cumva tot femeile au inventat-o? Sincer sa-ti spun, mie nu mi-a placut niciodata dragalasenia asta, si moliciunea asta, si toata fandosenia asta. Ce-am avut de spus, am spus, mi-am intretinut familia cat am putut, mi-am iubit muierea cat o fost, mult, putin, la altii nu-i deloc! (ia o pastila din sacosa, o inghite fara sa-i dea atentie) Nu am fost niciodata, cum sa spun eu, gugustiuc. Bot in bot. Miorlau, miorlau! Si acuma trebuie sa-mi fac si ochelari, asta-i buna! Ce mai voia, sa-i scriu poezii?

- (impasibil) Alea pentru ce-s?

- Ce anume?

- Pastila pe care ati luat-o.

- Pentru inima. Ca deh, sunt batran. Asta pot sa inteleg. Imbatranesti, ti se lasa inima, iei pastile...

- Asa e si aici, tataie. Ai imbatranit si nu mai vezi bine ce ai langa tine. De-aia iti faci ochelari, ca poate o sa ai candva impresia ca nu mai ai deloc, si asta e mai rau. Ia-o ca pe o masura preventiva... Noi vorbim aici, metaforic, sper ca ma-ntelegi...

- Da, da, eu cu metaforele inteleg, cu medicii nu prea. Auzi, si se trateaza lumea la tine?

- Nu prea.

- Aoleu, de ce? E scump? Stai ca am uitat sa te intreb...

- Nu-i scump, da' nu prea intelege lumea ca are nevoie de asa ceva. Ca matale asa.

- Acuma s-o dam pe aia dreapta, cand esti batran ca mine, nu-ti mai trebuie ochelari din astia, ca acusi dai ortu' popii!

- Da, problema e ca vin si tineri.

- Ei da?

- Daca-ti spun... Nu le convine ce aud si pleaca. Putina lume se trateaza, sa stii ca esti pe calea cea buna.

- Ia uite ce bine. Deja parca ma simt mai bine.

- Da-mi buletinul, te rog, sa-ti trec datele aici...

- Da, da... (cauta prin sacosa, i-l intinde) Auzi, da' tu asa tanar, n-ai avut probleme, nu? (tanarul se opreste si se simte privit de batran)

- Eu am miopie. Dar ma tratez.

- Ce sa ai?!

- Miopie. Adica pe dos ce ai matale. Adica eu nu vad de departe.

- Aaa, si ai ochelari?

- Am.

- Si de ce nu-i porti? (tanarul ii zambeste)

- Ii port, da nu-i vezi matale. Lasa ca o sa-i primesti si o sa vezi.

- De-abia astept!

- Gata. (ii intinde reteta si buletinul)

- Pai cum gata? Unde-s ochelarii?

- Am dat comanda de ei, o sa vina curand.

- Vin direct acasa?

- Oriunde ai fi.

- Frumos. Pai multumesc frumos...

- Cu placere.

(Batranul isi ia actele si se departeaza.)

- Si daca am sa mai gasesc din astia ca mine prin sat, ii trimit aicea la tine sa se trateze!

2012-02-10T14:07:00.002-08:00

Montatul aripilor imi ia o groaza de timp dimineata, mai ales ca al meu e si foarte matinal si doarme intr-un pat supraetajat cu o scara subreda, asa ca trebuie sa-mi misc penele rapid. Toata lumea se intreaba de unde le ia sefu', unii zic "strut decolorat", eu as merge mai mult pe "flamingo albinos", dupa textura... Stiu doar ca un prieten si-a rupt odata o aripa intr-o incaierare dintre doi tipi (al lui era bineinteles ala slabut care lupta din principiu) si cand si-a depus cererea la Departamentul Reinnoire Echipament i-au spus ca momentan nu mai au pe stoc. A umblat vreo 5 zile intr-o aripa, insa e clar ca le iau de undeva, din moment ce au un distribuitor... si un anumit stoc. Adica imi imaginez ca daca ar fi "magice" sau ceva, ar trebui sa fie inepuizabile. Oricum, se intretin foarte greu si e cam cel mai misto obiect de recuzita, singurul asa... emblematic, in rest, camasile albe nu au nimic neobisnuit. Ma scoate din sarite chestia asta cu invidia dintre noi, mi-ar placea sa fie mai colorat pe aici. Si mi-e dor de rochiile mele. Desi nu am incercat niciodata zburatul in rochie. Dar trebuie sa fie ceva! Si treaba cu parul bucalat e cam nasoala. Nu ma prinde. Nu prea inteleg toata chestia asta cu tatuca Lucifer, sa n-ajungem ca el, sa nu ravnim, bla bla, adica el a avut ce-a avut cu sefu, nu cu prietenii lui, sau cel putin asa stiam eu de jos, aici poate o fi alta povestea. Trebuie sa intreb...

Da, inca nu m-am obisnuit cu locurile, sunt oricum relativ noua, mai incurc norii, dar in rest ma descurc. Nici nu prea am timp sa stau pe-acasa, sunt cam toata ziua pe teren, si cum spuneam, al meu e si foarte matinal, si foarte petrecaret. Doar eu l-am crescut. Desi la faza cu petrecareala seamana mai mult cu taica-su, inca ma bucur ca nu mi l-au dat pe el in grija, ca as fi stat si acum in garaj cu capul sub capota ca sa ma asigur ca-i merge motorul. Si da, daca va intrebati, uneori rezervorul de benzina se mai umple si singur, miraculos. Nu foarte des. Nu avem voie sa intervenim asupra lucrurilor ex-anima (sau ceva de genul asta) decat in cazuri foarte grave si in functie de numarul de rugaciuni prealabile.

Cand am ajuns, am primit de la cei de la Departamentul Instruire o lista mare cu regulamentul de ordine exterioara (bineinteles, aici nici nu ai nevoie de un regulament de ordine interioara pentru ca ar fi de-a dreptul pleonastic) cu tot cu lista de echivalare.

"Tatal nostru" = 30 pct (e ca primul nivel la jocurile pe calculator, il treci si cu ochii inchisi)

"Cuvine-se cu adevarat" / sau orice alta rugaciune cu si despre Fecioara Maria = 50 pct (bonus: 20 pct pentru acatiste sau paraclis)

"Imparate ceresc" = 60 pct (mie asta mi se parea de-a dreptul usoara, bine, nu prea cunosc criteriile, ce-i drept) + orice pomenire a Sfantului Duh in rugaciuni = 10 pct

"Crezul" = 100 pct

Sectiunea Junior:

"Doamne-Doamne, ceresc tata" = 100 pct (aici concurenta nu e foarte mare...)

Si, bineinteles, sectiunea penalizari:

Injuraturi generice = -20 pct (in general am o mare problema cu cuvantul "generic", al meu de exemplu foloseste "pizda masii", ceea ce nu pot cataloga drept "generic", desi s-ar putea sa fiu vadit subiectiva, dar am semnalat Departamentului Intocmire Reguli necesitatea unei categorii "obscene", ca sa nu mai vorbim de o categorie "materna", lasand la o parte subiectivitatea mea. Inca nu mi-au aprobat cererea...)

Injuraturi care-l pomenesc pe tatuca Lucifer, sub orice alta denumire = -30pct

Injuraturi cu si despre lucruri sfinte = -50 pct

Injuraturi cu si despre Persoane sfinte = -100 pct

Ma gandeam intr-o zi, cum ar fi daca la finalul vietii rezultatul ar fi zero. Adica suma lucrurilor bune si a lucrurilor rele ar da zero. Unde-l trimiti? Exista alte zeci de pagini de anexe si de exceptii care confirma regulile, fiecare cu un punctaj bine stabilit, pentru fiecare circumstanta in parte, si tu trebuie sa stai sa-i calculezi fiecare gest si fiecare cuvant pana la "Marele Egal" cum s-ar spune, dar... cum ar fi daca tot calculul asta la final ar da zero. Nu stiu daca vreo unul de pe aici a patit asta, am sa ma interesez. Dar imi imaginez ca ar fi corect sa-l trimiti inapoi si sa vezi ce face. Cred ca asa se explica invierile. Bine, nu invierea AIA, sefu e sefu. Dar toate povestile pe care le-am auzit pe pamant cu "moarte clinica" sau "minuni pe patul de moarte"... Cred ca oamenii ar merita sa stie ca viata lor e simpla matematica. Sau simpla contabilitate mai bine spus.

Oricum, condicile sunt cele mai grele lucruri de facut aici, si cele mai plictisitoare. Apoi urmeaza, dupa cum spuneam, intretinerea si ingrijirea aripilor. Apoi duminicile si sarbatorile calendaristice. N-ar trebui sa spun asta, dar e o adunatura de inaripati care canta in cor. Nici nu stiu cum am ajuns aici. Bine, nu cred ca jos mai canta cineva in cor... deci, nu pot sa ma plang. Dar, zau, e o plictiseala de moarte, si-ti mai lasi si pamanteanul nesupravegheat cum trebuie. Am un coleg de nor care si-a pierdut omul pe cai gresite (daca intelegeti ce vreau sa spun) fix in timpul unei intalniri din astea periodice de proslavire si a muncit apoi dublu ca sa-i bage mintile in cap.

Eu am noroc cu al meu. Cu toate ca ma epuizeaza. Si ma duce in tot felul de hrube pline de fum de tigara. E un baiat cuminte. Daca o tine tot asa, o sa ajung cu el la "Pamanteanul lunii".

我愛你

2012-01-16T11:11:00.001-08:00

Te iubesc
asa cum mănâncă
chinezii orez.
In fiecare zi,
cu ochii mici,
tăcuți și fericiți,
de-atâta timp
încât nici nu-și mai amintesc
dac-au încetat vreodată
sa mănânce orez,
dar încă îl cultivă frenetic.
Te iubesc
asa cum mănâncă
chinezii orez.
Mult!
și doar eu sunt de vină
ca inima mea-i cât o Chină.

Totuși,
dacă întâlniți un chinez,
întrebați-l dacă-i place sa mănânce orez.

Poem mic către cabalina îndărătnică și verde de pe peretele meu ventricular

2012-01-12T03:53:00.000-08:00

când te prind,
ai sa mănânci ovăz
numai și numai și numai
din palma mea
ai sa vezi tu cine o sa necheze atunci
și cine o sa-și mai fluture coama aia verde...
am sa-ți pun cele mai bune zăbale (asa, drăgăstos)
ca sa te amăgesc
și sa nu le mai dai jos (dar zăbala, tot zăbală rămâne)
și pana sa-ți dai tu seama de asta
eu deja voi fi în șaua ta.
i-ha!
așteaptă numai sa-mi curăț și restul pereților
de cai verzi,
și-ai sa vezi.

Poem mic de viitor in urma unor revelatii

2011-12-19T04:19:00.000-08:00

Am sa-mi scriu o poezie.
Am sa-mi rup capul ca sa-l
transform in litera.
Am sa-mi smulg o mana ca s-o
transform in litera,
apoi cealalta mana,
la fel un picior,
apoi celalalt picior.
Am sa-mi comprim trunchiul
si am sa am sase litere
caligrafice.
Am sa-mi evapor sangele
si din uscaciuni de globule rosii si albe
am sa-mi fac o pulbere subiectiva
care sa-mi lege literele intr-un
cuvant.
Chit c-o sa fie cea mai mica poezie intr-un
cuvant,
am sa traiesc acolo.

Candva, apoi,
am sa ma fac Subiect
am sa-mi aleg cel mai frumos Predicat
si o sa avem cele mai frumoase Nume Predicative.
Am sa-mi mai scriu o poezie
si am sa traiesc acolo, printre
cuvinte.

Poem mic de viitor

2011-12-17T14:39:00.000-08:00

Eu nu vreau nicio meserie,
nu vreau nimic concret.
Dar daca vreau s-ajung in vesnicie
ma fac nevasta de poet.
Sa fiu metafora femeie!
A zecea dintre muze,
sa-nnot in rime ca-n Egee.
Prin arta ta s-ajung pe buze
predata prin licee,
si toti sa se-ntrebe-n gand:
la cine s-a gandit poetul...
Dar eu am sa le tac razand
si am sa-mi stiu secretul.
Iar dintr-un soi de egoist demers,
am sa-mi arat iubirea,
ca regasita-apoi in vers
sa-mi implinesc menirea.
Asadar, nu incerca sa fii umil,
regret s-o spun direct,
eu am sa vreau mereu figuri de stil,
macar un epitet...

Poem foarte mic ironic sau nu

2011-12-05T12:10:00.000-08:00

Poezia e textul pe care-l scrii făcând abuz de ENTER.

Poem mic cu trup si suflet

2011-12-03T12:15:00.001-08:00

Pe masura ce trece timpul
sufletul si trupul devin doua chestii complet diferite.
Trupul
tine mortis sa imbatraneasca,
nu stiu de ce...
Iar sufletul
tot incearca sa-i spuna
"Mie imi place aici... in tineretea mea."
Dar carnea asta proasta nu vrea sa asculte.
Nu se mai potrivesc.
Asa ca sunt facute sa se desparta.
Candva.
De aia cred ca trebuie sa mor.
Candva.

Poem mic deznădăjduit

2011-11-26T13:33:00.000-08:00

Mi-as dori sa nu cred in Dumnezeu,
viata mea s-ar derula
fara remuscari
si as parea altora
chiar foarte interesanta.

AMIN!

Mi-ar placea sa-mi fiu
eu mie suficienta
si-n mine sa creasca un barbat frumos,
ca atunci cand simt
nevoia de iubire,
singuratatea sa-mi fie de folos.

ECOU!

Mi-ar trebui sa invat sa scriu cu cifre,
sa fie matematica in ce vorbesc
si-atunci as sti sigur
ca prin algebra mea
nu am de ce sa ma-ndoiesc.

Q.E.D!

Nichita

2011-11-18T13:19:00.000-08:00

L-am visat aseara pe Nichita
cu paltonul negru
de barbat luceafar
si cu ochii albastri
de barbat luceafar
si cu buze mari, rasfirate
de barbat luceafar
cum venea prin parc in jos
calare pe frunze de toamna
si era o aura in jurul lui de toamna
era toamna insasi la bratul lui
de barbat luceafar
iar pe la al 19 lea felinar
s-a oprit in dreptul meu
mirosea dumnezeiesc a nemiros
si-mi zambea nefiresc de cunoscut
cu buzanele lui de zmeu
de-mi ridicam spranceana de-ntrebare
e-al satanei sau e-al meu?
dar el imi ridica piciorul
si-mi arata stigmatul lui din talpa mea
atunci l-am crezut
mai tare ca orice fecioara
l-am crezut
si-am vrut naiva sa-l sarut...
Ai umbre in palton, Nichita!
dar el pleca tacut prin parc in jos
pe mine ma durea piciorul
de-un soi de cui tamaios
ce l-ar fi avut candva,
sau asa imi imaginam.
Plecand tacut cu toamna lui
scria verde pe copaci
anumit
CATALINA
pa!

femeia PALARIE

2011-11-12T13:04:00.000-08:00

Sunt EU.
Iti stau pe cap.
Te apar de frig si ploi.
Ma dai jos.
Ma pui
in cui.
Iti stau pe cap.
Iti incalzesc urechile.
Ti-as canta.
Mi-e frica sa nu surzesti,
dar ti-as canta
din bor
de dor
in captuseala.
Ma dai jos.
Saluti o doamna.
Barbatii isi scot palaria
cand intalnesc femei
si cand intra in biserica.
Am inteles asta.
Iti stau pe cap.
Ma lasi intr-un dulap
cand vine vara.
Urasc dulapurile,
cu sosete si chiloti.
Cu costume si cravate.
M-as vedea mai degraba
trantita pe un pat
sau mototolita undeva pe podea,
decat printre haine.
Vine iarna.
E frig
e bine
ai nevoie de mine.
Iti stau pe cap.
Nu stiu daca e expresia de vina,
dar regret ca esti un barbat
Jos Palaria!

Oda

2011-11-10T08:38:00.000-08:00

O, voi, copii cu snacksuri pe sub unghii,
cu maini unsuroase si genunchi juliti
perpetuu,
veniti inot din mare-acidulata
cu capul rechinului de jeleu
in dinti,
treceti batalioane pufuletii,
deviza voastra e "Suuu-priza!"
Macel sa fie printre gumele de mestecat,
tatuati-va pe frunte cu scuipat
si toti adultii vi se vor inchina
cu cinste!
Purtati-va zgaibele-n mandrie
ca lumea sa afle cat e de meschin asfaltul,
manjiti-l cu creta,
in cap cu mingea
dati-i fara mila,
el nu v-a crutat
coatele cand ati cazut!
Inhamati-va trotinetele, osteni,
sa fie joc si cantec de izbanda,
nu va lasati urechile intinse de osanda
si-n cuget si-n purtare
sa-l faceti mandru pe vechiul Alunel!

O,voi, copii cu snacksuri pe sub unghii,
cat as vrea sa fiu ca voi...

Poem mic englez

2011-11-07T12:29:00.000-08:00

ma uit la tine printr-un mar
scobit in ora anterioara
cand ma plictiseam teribil
si ma gandesc
(nu fac asta des, dar acum ca am prilej...)
la mar ca la o camera de filmat
cu memoria mea afectiva
si tot ce filmez astfel
ramane imprimat in mine,
asa ca ma holbez la tine
peste banci
in ora
cu nerusinarea
englezului care-a zis
"you're the apple of my eye!"

Poem mic orb

2011-10-28T07:22:00.000-07:00

De când te-am cunoscut,
mi-am scos ochii din orbite
pentru ca am ajuns sa cred
ca noi doi
prinsi în orice întuneric
ne-am putea găsi pe nesimtite.

Copil catre adult

2011-10-19T10:30:00.000-07:00

Va temeti de necunoscut.
Va temeti.
Cum va temeti!
De necunoscutul
vostru si al nostru
si al altora.
Cu ce drept va temeti?
Noi suntem imuni
caci ne-am nascut
in necunoscut
si ne-am obisnuit cu el,
suntem de-o seama,
inca il mancam pe paine,
il savuram
si inca e in noi ascuns,
iar timpul
n-a catadicsit
sa-l faca infricosator
si pentru noi.
De ce va temeti de ce nu va apartine,
si indrazniti
sa ne instrainati
de aproapele nostru, Necunoscutul?
Voi,
oameni-cu-fobie-de-ce-noua-ne-e-drag,
nu vrem sa fim ca voi
de-a sila.
Asteptati-ne si vom veni singuri
pe acel taram matur,
acum dar,
aruncati in noi cu necunoscut,
cat inca il iubim!

femeia ULEI DE MASLINE

2011-10-18T05:46:00.000-07:00

Sunt Eu.

Contrar asteptarilor,

nu vin din Grecia, Italia sau Spania.

Maslinul meu (genealogic)

isi intinde ramurile peste tot;

am stat, maslina fiind,

sub soarele tuturor tarilor

pana sa te gasesc pe tine,

apoi m-am scurs,

uleioasa si iubitoare,

sperand c-am s-ajung

in bolul tau cu salata

si apoi

picatura cu picatura

pe buzele tale.

Acum ca m-ai gasit, uite cum sta treaba:

Tu poti gati orice,

dar nimic nu va avea acelasi gust

fara mine.

Si tu stii asta, si te-ai plictisit de atata floare a soarelui.

Asa ca ia-ma de pe raft si du-ma acasa!

Ulei de masline EXTRAVIRGIN

Termen de valabilitate

A se consuma de preferinta inainte de:

a fi consumat de altcineva.

femeia BICI

2011-10-14T15:43:00.000-07:00

(pentru Diana L)

Sunt Eu.

Am pielea neagra

tintita-n unghii lungi

si-n mine toarce un motor ca o felina.

Fumez camile fara filtru la pachet,

dresez si lei si ursi

si cai putere,

beau vodka doar din sticla plina

si niciodata bere!

Ma impletesc

si ma innod la capete

sa fugi de mine cand plesnesc

atunci mananc si pietre si iubesc

si ies scantei cand ma dezleg.

Dar in rest, sunt de treaba.

Nu, baby, nu sunt plaja (de nudisti)

aia-i o ruda de-a mea din Anglia.

Poem mic atemporal

2011-10-07T13:52:00.000-07:00

Lumamijovisadu.

De-as gasi

cuvantul cu 365 de silabe

ca sa-l spun dintr-o rasuflare

iar timpul sa asculte de mine...

Revizuieste-ti sintaxa!

Unde ai mai pomenit

propozitii de 4 cuvinte

si fraze de 12 propozitii?

Gramatica ta e lamentabila.

Pui punct unde nu trebuie.

Cine te mai intelege, timpule...

Poem vădit filosofic

2011-10-07T13:47:00.000-07:00

nu stiu

ce e viata

ce e omul

ce e adevarul

ce e bine

ce e rau

de ce intelepciunea

de ce nu trupul

unde e ratiunea

de ce e acolo

care e animalul

ce suflet

ce cunoastere

cum viata

ce arta

de ce nu

cine sunt

care ganditor

da' nici nu vreau sa aflu!

pentru ca atunci s-ar termina

dilema aceasta nu este a mea

2011-10-02T02:31:00.000-07:00

A fi sau... Nu. A fi?

A fi. Sau nu? A fi...

Sau a... Nu. A fi.

Si. Sau.

NU a fi, A FI!

Sau a fi, dar nu a fi,

ci a nu fi, a fi!

A tot fi, sau nu?

A fi DA, a fi NU. A fi.

Da sau nu.

A nu fi "a fi", a fi "a nu fi"!

A fi sau... Aaa, nu. Fii!

Sau nu.

Nu fi.

A fi sau a nu fi?!

Dilemea aceasta nu este a mea.

Ci a Hamletului

Shakespeare-ului

meu.

Poem mic in dulce grai

2011-09-29T04:03:00.000-07:00

Mi-i-un somn di lapti di lavanda

si-un greu di munti-ntelenit

cand ma gandesc la ci m-asteapta

se zbati ochiu' di castana

sub pleoap-albastra di zenit.

Mi-i-un dor di ploaie cari sta

si inima mi-i cat un nor

cand ma gandesc la ci m-asteapta

imi ploua ochiu' stang cu sari

si dreptu-mi casca visator.

Mi-i dragu' cat un borcan di mieri

si mi-s buzili albini

cand ma gandesc la ci m-asteapta

mi-ar fi mainili di aripi

si as bazai spre tini.

doliu gastronomic

2011-09-28T07:45:00.001-07:00

Doamne, mi-e asa de milă de cepe,
plâng întotdeauna când le tai,
și-mi imaginez ca-ntr-o viată anterioară
fiecare entitate umană
a fost o ceapă;
iar destinul marsav
ne pune s-o tocăm acum în bors,
cand noi incă jelim după ceapa noastră primordială.
Altfel nu-mi explic!
Pun emotivitatea mea
si plânsul ochilor mei
pe seama amintirilor frumoase
ce-mi răsar din constiinta vietii mele cepoase...
Ce fericită trebuie să fi fost.
Si cat mi-e de milă acum că trebuie s-o tai
si sper ca doar prin mancarea ce va urma
să mai ajung să mă identific cu ceapa mea existentială.

O tai si plang, o tai!

femeia PREFABRICAT

2011-09-18T12:55:00.000-07:00

Sunt Eu.

Citeste, te rog, biletelul din cutie.

MANUALUL UTILIZATORULUI

DESCRIERE:

Pachetul trebuie sa contina:

- Cap complet utilat - 1

- Trunchi gat-pelvis model "906090" - 1

- Picioare sold-deget model "Ballerina" - 2

- Brate umar-deget model "Summertime beach volley" - 2

- Inima model universal - 1

Va rugam verificati integritatea pieselor inainte de asamblare.

Va reamintim ca ati comandat modelul

"Woman in love".

Orice necorespundere cu asteptarile dvs.

trebuie semnalata service-ului.

PUNEREA IN FUNCTIUNE

Asamblati componentele principale

in functie de canoanele estetice in vigoare.

Activarea inimii in cazul modelului dvs.

se face pe baza de amprenta emotional-afectiva personalizata.

In cateva secunde de la contactul cu ea

trebuie sa se deschida.

Daca nu, actionati manual butonul

"INDRAGOSTIRE".

Introduceti in spatiul marcat cu textul

"INSERT LOVE HERE"

codul dvs. afectiv.

Testul de compatibilitate se va realiza in cateva momente.

Daca inima incepe sa pulseze,

atasati-o in spatiul toracic corespunzator.

Daca nu, va rugam sa contactati service-ul.

SFATURI IN PRIVINTA UTILIZARII

Acest model se afla in conformitate

cu normele de siguranta actuale.

Cu toate acestea recomandam prudenta

la achizitionarea mai multor modele concomitent.

Odata instalarea facuta corect,

termenul de valabilitate este nelimitat.

In cazul uzurii componentelor principale,

precum si a reactualizarii codurilor afective,

contactati un service autorizat.

Utilizare placuta!

Pfiuu, nu stii cum e sa traiesti

bucati intr-o cutie!

Multumesc ca m-ai facut asa...

Acum sunt doar a ta.

femeia CUIER

2011-09-13T10:06:00.000-07:00

(pentru Sovan)

Sunt Eu.

Agață-te de mine

cu toate straturile tale,

ca o baclava,

dezbracă-ți hainele dulci

pană la ultima picătură de sânge-miere

si atârnă-te tot

pe brațele mele

îndoite, de fier.

Am sa te țin

in găici trainice de iubire

si n-ai să mai atingi

podeaua de fericire.

Atâta doar, sa nu-ți lași sufletul

trântit pe jos prin casă,

am și pentru el un suport special.

Oferta catalog IKEA

Acest produs nu mai este disponibil pe stoc.

cum ar fi dacă (2)

2011-08-31T14:24:00.000-07:00

cum ar fi daca

noi ne-am iubi

ca nebunii!

am simti ca fiecare molecula de oxigen

pe care o respiram

are o particula speciala,

destinata numai noua.

am arde totu-n jurul nostru

ca urmare a fortei noastre de interactiune,

iar dragostea asta piromana

ne-ar tine si de foame.

ne-am casatori

intr-o zi de miercuri

pe care am numi-o apoi

"Miercurea Divina"

pentru ca in religia noastra

atunci s-ar indeplini profetia.

am avea copii

nu multi, dar destui,

ca si cum ne-am ridica statui,

pentru ca in ei ne-am vedea pe noi

in combinatii perfecte

care ar face matematica sa se simta inutila,

dar noi am bate-o pe umar

si i-am spune 1+1=1,

ce-ai fost si ce-ai ajuns...

apoi toate stiintele s-ar mira

si ne-ar dedica noua toate formulele si teoriile lor,

am stapani usor universul,

am fi invidiati.

si am povesti tuturor cum ne-am cunoscut

la metrou,

stateai langa mine si te uitai absent la harta de la Metrorex,

iar eu ti-am scris o poezie, de frica sa nu te pierd la urmatoarea statie.

cum ar fi...

Pot

2011-08-30T14:39:00.000-07:00

Pot să-mi sărut singură umerii

și să cobor ușor pe braţe până-n palme,

la nevoie.

Pot să-mi acopăr picioarele cu săruturi,

pot să-mi odihnesc genunchii pe buze,

să-mi mângâi gleznele.

Pot să-mi mușc și buzele, suav.

Pot să mă și gâdil, da' nu vreau.

Sunt totuși unele locuri

pe care nu pot să le ajung

și pentru care te aștept pe tine.

Poem mic cu pat celebru

2011-08-19T04:49:00.000-07:00

Întotdeauna-ntr-un oraș

trăia un om ce-avea un pat.

Si-n pat o secure,

și pe secure mult sânge,

și în sânge multă tristețe.

Chema ca orice om în patul lui, iubite

și mari,

și mici.

Iar când, de atâta voluptate

sau de atâta subțirime,

patului nu-i convenea,

omul lua securea si tăia

fără mila, fără amintire.

Stătea pe-un deal

un om cu patul roșu,

când, într-o singură zi,

veni la el PERFECTA.

Cu vârful buricelor degetelor de la picioare

mângâia tăblia patului.

Cu vârful firelor de păr din cap

mângâia cealaltă tăblie a patului,

astfel încât patul însuși gemea de plăcere.

De mirare, omul se aruncă nebun după ea.

Picioarele-i rămân afară,

și le trage,

capul n-o cuprinde cu privirea,

își îndeasă capul,

o mână îi rămâne afară,

o potrivește cu securea,

picioarele și le face scurte

ca să-ncapă în frumusețea ei.

O privea.

Perfect etalonată.

Privind cum stă în pat statuie,

făcu în timp hemoragie.

Odată-ntr-un oraș,

muri un om ce-avea un pat.

Poem mic pe terenul de joaca

2011-08-12T12:52:00.000-07:00

Copii, am sa ma culc în tobogan

Cu capul la capătul scarilor

și cu picioarele-n panta,

am s-adorm cu gura deschisa.

Voi sa nu va speriați,

sa treceți lunecând prin mine

ca și cum v-ați da nepăsători în tobogan,

ca eu,

simțindu-va,

sa-ntineresc!

Poem mic cu nas de clovn

2011-07-07T12:55:00.000-07:00

Cu degetul meu (!) scarpin Universul,

iar el, gudurandu-se galactic,

imi intinde cele 9 burtoace ale Lui,

dornice de scarpinat.

Eu le iau pe fiecare in parte

si le rostogolesc cu buricul degetului meu (!)

gadilindu-le pe la inele,

iar Lui ii sclipesc pe urma

miliardele de ochi de placere.

Degetul meu (!) astronaut

cotrobaie Universul fara jena...

Trebuie doar sa se miste

cu o viteza uimitoare

ca El sa nu bage de seama

cand ii umblu prin secrete,

le citesc cu pasiune,

rad galactic,

si apoi le ard.

Cu degetul meu (!)

lung cat 3,34x10^-7falange puse cap la cap

Il desenez în forme ciudate

și-i nasc culoare.

Universul nu observa...

Când ma plictisesc,

duc degetul meu (!) la tâmplă

și ma gândesc

"de ce oare mai stau eu după curu' Universului"

dar El ma cauta

într-o disperata mișcare de gravitație...

cum ar fi dacă

2011-07-07T12:48:00.001-07:00

deasupra noastră plutește

un cum ar fi dacă,

îl simți?

ABSOARBE...

cum ar fi dacă

cerul ar fi verde,

iarb-ar fi de cauciuc,

lupii ar urla la soare,

noi ne-am iubi.

ca nebunii!

cum ar fi...

pam - pam

2011-07-03T16:32:00.000-07:00

Respirând pe furiș
Stăm ascunși în zmeuriș
Inima-mi mișcă frunzele
Bate, bate... Stă!
Unde-s oare buzele?!
Le-am ascuns în buzunare
Tac. (tu pornești în căutare)
Dar tăcerea e de aur
O s-avem cât un tezaur!
Cu atâta bogăție,
Ce-mi mai trebuiești tu mie...
Se-aud pași din depărtare,
Acum taci și tu mai tare.
N-ai găsit ce-ai căutat?
Ia un foc să nu se stingă
Dar încet, să nu ne prindă
Hai încearcă, fii bărbat...
Scoate-un ochi din cercul plin
Si agață-l de-un suspin,
Pune focu-n el să ardă
(nu da foc și la livadă!)
Si răstoarnă-l peste mine.
Ei, acuma vezi mai bine.
Cred c-ai nimerit un... Au!!
Plec. (tu zici să stau)
Dă-mi-l și pe celălalt!
Uite, eu îl țin la cald
Si de-atâta drag și dor
O să fie lucitor...
Leagă-l tu c-o gean-albastră
Spune-i ce vrei să găsească
Si trimite-mi-l în dar,
Am să-l țin ca pe un far,
Ai să fii un marinar...
Vine cineva spre noi,
Tu ia-ți ochii înapoi,
Eu-mi scot buzele de frică
Si mănânc o zmeurică.

E, oh, atata liniste...

2011-06-02T13:06:00.000-07:00

Suntem asa tăcuți
ca se aud și gândacii din casetofon.
Cine naiba mai sta sa-i asculte...
"tot ce ai nevoie e dragoste" Cri - Cri.
Dă-i mai tare,
ca dacă ascultăm ușile,
vine sfârșitul cu toți copiii nebuni
care așteaptă ploaia de vara.
Mamă, și ăia năvălesc peste tine,
călare pe șarpe,
nu știu cine le-a zis
ca vestul e cel mai bun...
Deci dormim cu gândacii? te-ntreb.
Pai, Tom așteaptă, da' până când?!
Își face una-doua chip cioplit
din ciocolată,
i se închină lui
și ne da pe noi dracului.
Măcar sa-i aducem noi
o femeie caldă și-o bere rece.
N-avem bere rece.
Cum nu?
A băut-o pianul.
Băi, pianul să-și vadă de wolfgang-ul lui,
nu să stea nopțile cu Tiersen,
ne-a fumat și țigările,
am găsit dimineață trei în scrumieră!
Orice ai face, nu privi înapoi cu mânie,
e ciudos pe corzile zepelinului
și pe câinele negru.
Dormim cu gândacii? te-ntreb.
Nu știu, dormim? Toți suferă când dorm.
Ne scuturăm toată noaptea.
Unul pe altul.
Na.
Nu.
Atunci?
O rupem liber cu regina.
Da' ce, ai căzut în iubire pentru prima data,
si data asta e pe bune?
Mercur retrograd.
Ești un disc stricat,
vinilul râde de tine cu toate șanțurile lui
minuscule și negre.
Suntem.
Lasă să fim.
Lasă să fie.
Gândaci.

sectiune transversala

2011-05-17T02:36:00.000-07:00

- Bluza verde turcoaz bumbac 100%,
sutien,
strat piele fina,
epiderma,
derma,
os plat numit stern,
trahee,
esofag toracic.
- Mai, mai... Stânga sus.
- Vena brahiocefalica?
- Nu.
- Nu vad nimic aici. Ajungem la plaman?
- Nu cred.
- Artera carotida comuna stângă,
trunchi brahiocefalic,
fum?!
De unde vine?
- Lasa fumul, cauta.
- Nesomn, de vreo doua zile, asta-i?
- Pe aproape.
- Data scadenta,
factura neplătită...
- ...asaaa.
- Vizita mama duminica trecuta.
- Încolo-i bine, întoarce-te.
- Spre inima?
- Pe-acolo.
- Nervul vag,
nervul frenic,
vena cava inferioara...
- Aaaacolo!
Mama, ce doare!
Ce naiba e acolo?!
- Aaa, mda. Vad.
- Ce vezi? Carne, sânge, puroi?!
- Dor.
- ...grav?
- Se poate și mai rău.
- Scoate-l de acolo.
- Nu pot.
- Ma lași cu doru-n inima?!
- Nu pot, e legat.
- Dezleagă-l!
- E vascularizat, dacă-l scot, curge tot... o sa treacă. Doare tare?
- Ca naiba.
- Măcar știi de la ce l-ai făcut?
- Mda, cred ca da.
- Tratament homeopat... Uita-te si tu la o poza de-a lui sau suna-l.
- Ușor de spus. Da-mi un antibiotic.
- Tot aia-i, trece acum si apare mai târziu.
- In fine, lasă-l. Scoate măcar factura neplătită de pe acolo...
- Bine.

Natura moarta cu 2 visatori

2011-04-08T13:44:00.000-07:00

(pentru Izzy)

O masa.
Ca cea a lui Van Gogh
dar fără flori.
O rodie din care ies furnici.
Un violoncelist.
Sau poate patru,
cu plete, musai.
O mustață răsucită
-multifuncțională -
stilou și pensula.
Un ou crăpat din
care iese-o floare.
Doua buze pe care
poți sta nestingherit
și poți chiar sa visezi lungit.
Un crab cu voci
de oameni, la alegere.
Țigări pe care sa le fumezi
dintr-o lovitura norocoasa.
Un ceas lichid
din care picura gin tonic
direct în gâtlejurile
a doua cranii ce zâmbesc,
unul cu barba, musai.
Prea gotic?
E o masa mare,-ncap de toate.
Un cub mic de brânză.
atât de mic ca-ți vine sa-l alinți.
Un cap de leu rânjind.
O muza atemporala,
uneori goala.
Doi vienezi pe fonduri aurii.
Magie.
O poezie.
Si cam atât.
Aaa, și doi visători.

Strategii

2011-04-06T09:53:00.000-07:00

Tu rimezi cu șahul
sau cu sceptrul,
aveți aproape-aceeași
tactica și muzicalitate.
Le coup du berger...
Ce prostie!
Nebunul fuge-n sanatoriu
și uita sa mai dea mat.
CaLuL merge La trap
pe toate LitereLe
și Le binecuvântează,
iar tu, călare,
ai vrea să faci rocadă,
da' n-ai cu cine.
Te mint că sunt un turn
ca să-ți fac pe plac.
Si ca să te impresionez,
îți spun ca stau si-n luna.
Ma iei la mișto (ne luam la mișto?)
pana ce ramai singur
pe câmpul de lupta.
Poruncește-i unui pion sa te iubească.
Aaa, da?
Da' cine ți i-a luat?
Jocul egal te-ar fi plictisit amarnic,
dar acum îți creste tensiunea.
Scenariu banal:
ȘAH prin descoperire.
Ai pierdut.
Scenariu ideal:
Găsești o PIESA legată
sentimental.
Ești acoperit.
Ma tem ca orice mutare regească de-a ta
acum ar avea
valoare îndoielnică.
Însă, daca dragostea
durează 64 de zile (sau ani, sau secole),
jumătate albe,
jumătate negre,
am avea o șansă cândva
sa fim pe același pătrățel...

fetita PIROMANA

2011-03-23T10:34:00.000-07:00

Te rugam, fetita piromana,
pleacă-n lume!
Îți vom da ce vrei,
cere și ți se va da!
Ursuleți de plus
cu garderoba plina de blănuri scumpe!
Păpuși cu tract digestiv
care spun "mama"
(dacă le apeși pe burta fac pipi)!
Catei care vorbesc,
pisici care rad,
păsări care cântă
orice melodie cu tot cu versuri!
Pleacă și ți se va da!
Numai lasă-ne băieții-n pace.
De unde iasca din inimile lor
și de ce tocmai tu sa fii cremene,
nimeni nu știe...
Dar, te rugam fierbinte,
cum ești tu,
lasă-i reci și pentru noi...
Lasa-ne sa-i încălzim.
De când te vad pe tine
scânteie blestemata,
pe loc li se aprind călcâiele
și-ncet le urca focul pan' la minte.
Apa nu-i doboară.
Patura nu-i stinge.
Vântul nici nu-i sufla.
Li se zbate flama-n ochi cu zilele
și nu mai știu de noi,
pe tine te vor,
la tine se gândesc,
cărbuni înnebuniți!
Atât îți cerem și nimic mai mult,
fereste-te de ei,
acoperă-te,
fugi.
Ce nevoie ai tu de ei,
fetita piromana?
Da-ne noua băieții
și-ți dam copilărie,
e un târg cinstit.
Tu nu știi cum ne e dor de ei,
ca tu ii arzi,
dar pe noi nu ne arde nimeni,
tu nu simți cum plângem după ei,
ca tu visezi,
dar ei visează după tine,
tu nu înțelegi
ca ești mica și proasta.
Daca nu accepți,
te înecam în râu
și fum ai sa ramai!

Semnat,
Consiliul Fetelor.

femeia IBUPROFEN

2011-03-19T13:46:00.000-07:00

Sunt Eu.
Înghite-ma,
pe nemestecate.
Tine-ma sub limba
ca sa ma dizolv.
Ia-ma
cu nectar, de îți par amara
sau
cu vodka, de îți par serioasa.
Plimba-ma usor pe valul palatin,
ineaca-ma-n saliva,
ferește-ma de molari,
nu ma strivi,
promit!
Promit sa merg direct la locul dureros
și sa-ți alin
melancolia cronica și deșertăciunea cardiaca.
Îmi voi face efectul,
ai sa vezi.
Te vei simți... ameliorat.

A se citi cu atenție poezia
înainte de utilizare.
Femeia IBUPROFEN
este un tratament anti-singurătate,
medicamentos, anti-depresie.
Se găsește în forma
unei pastile mici, ușor confundabila.
Odată ingurgitata,
pătrunde in sistemul circulator
(si in sistemul nervos)
si eliberează substanța activa - femeia.
Se recomanda prudenta
in cazul supradozajului.
Reacții adverse constatate:
îmbujorare, tremur, inima grăbită.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Daca apar manifestări prea plăcute,
adresați-va ofițerului de stare civila.

Poem mic de cuplu

2011-03-03T12:21:00.000-08:00

As vrea sa fiu lapte
cald, sa ma ascund
in sanul tau
in fiecare noapte,
sa tasnesc cald
in gura unui bebelus,
al tau.

As vrea sa fiu mare,
sa ma zbat in ochiul tau,
sa ma izbesc de pleoapa
valuri - valuri
cand clipesti,
Si rareori,
Sa ating malul obrazului tau,
sarata si calda.

Poem mic matematic

2011-03-03T12:03:00.000-08:00

Facem un artificiu matematic:
adunam iubire
si scădem iubire
ca sa obținem un cuplu perfect.
Mi-e frica însă
ca radical din noi doi
da Eu si Tu nu.

Sa presupunem prin reducere la absurd
ca nu ne-am cunoscut niciodată.
Si mai absurd,
ca nu ne-am sărutat niciodată.
Sa plutim in absurd...
ca nu ne-am iubit niciodată.
Atunci care este probabilitatea
ca indicele fericirii noastre
sa crească proporțional
cu distanta dintre noi?

Fii tu x si eu y,
x diferit de y.
(e trist totuși ca nu aparținem aceleiași mulțimi...)
Sa se rezolve ecuația
existențială
x+y
astfel încât
sa se elimine necunoscutele,
iar rezultatul sa tinda la infinit.
(Culegerea de unde am luat problema nu are răspunsuri.)

joc si joaca

2011-02-23T11:16:00.000-08:00

Pământu-i ud,
nu te juca pe câmp!
Dar, mama, dacă-mi pun picioarele
în pământ, o sa-mi crească unghiile
pana o sa se transforme
în rădăcini...
Nu pierde cheia de la gat!
Pe preșu' meu nu-ncap
mai mulți copii.
Da' ce, copiii n-au preșurile lor?
Noi vrem sa facem cort.
Sa nu te prind ca scoți cearșafurile
din casa!
Jucam "Rufele", da?
Eu sunt mama.
Tu copilu' mic.
Si tu copilu' mare.
Nu te mai murdari,
ca nu-ți mai spăl hainele de-acum!
Așaaa... trebuie sa stai la zid
sprijinit de-o mana,
și când trece cineva
pe sub mana ta,
te-ai eliberat și fugi.
Nu te mai mânji, mai copile!
Ai spart oalele
și-ai mâncat sarmalele.
Ai spart oalele
și-ai mâncat sarmalele.
Dacă-ți mai spun o data sa-ți faci temele,
nu mai ieși din cas-o săptămână!
Eu cred ca dacă dai drumul
unei furnici de pe bloc,
nu mai ajunge jos.
Oare păsărilor li se înfundă urechile
când zboară sus?
De ce iarna noaptea e maro?
Pentru ca sunt mama ta, de-aia!
Dacă sufli încet, iese un balon mai mare
și dacă sufli repede, ies mai multe
balonase mici.
De ce nu înveți?
Tu ești copil de "Insuficient"?!
Este ora 7, omu' negru n-a venit.
Este ora 8, omu' negru n-a venit.
Este ora 9, omu' negru n-a venit.
Este ora de mate, omu' negru...
Nu iei premiu,
nu mergi în excursie!
Ursul scapă tuuurma...
deși toata lumea știe
ca cea mai buna strategie
la "Ascunsa" e sa stai în spatele
"numărătorului" și sa zici
"tic-tac-mine!" înainte ca el
sa se întoarcă.
De ce nu ești atent la ora mea?
Vrei un 2 ?!
...negri mititei s-au jucat cu tunu'
a murit unu din ei
și-a mai rămas unu'.
Nu crezi ca ești cam mare
sa pierzi timpul?
As vrea sa fiu Magellan, pam-pam
sa navighez pe ocean,
sa ma uit prin ochean, pam-pam
și sa vad...
ADMIS / RESPINS
Ne pare rău, dar copilul dvs.
nu a obținut un rezultat
satisfăcător la acest test.
Sugeram ore suplimentare
la aceasta materie
cu profesorul responsabil.
...un Ecler egal cu o Madlena
ori un Cremșnit? Nu,
mai bine doua Cremșnituri.
Ecler = Madlena x Cremșnit²
foarte simplu!
Nu primești calculator de ziua ta.
Împărate, împărate,
câte cadouri îmi dai?
Trei pași de uriaș!
Astâmpără-te!
Mămăligă cu mălai,
cum te pun asa sa stai!
De ce nu ma asculți niciodată?
Flori, fete sau băieți,
melodii sau cântăreți.
M-am saturat de tine, copile,
nu ești în stare sa faci nimic,
uita-te la mine când îți vorbesc!
Ce naiba vezi pe geam?!
Întotdeauna ți-e mintea pe dealuri.
Nu mai ești copil,
maturizează-te!

Poem mic de cartier

2011-02-11T12:27:00.000-08:00

Da-mi o poezie
și-ți spun din ce-i făcută.
Ia miroase aici...
Marfă pură
din dureri proaspete,
o strofă din asta
și-ai căzut în depresie!
Nu se mai fabrică,
decât foarte rar,
s-au interzis pe piață
de când cu cititorii ăștia.
Spleen-ul nu prea mai are
trecere la consumatori,
nici măcar meditația,
chiar dacă-i de plantație buna.
Lumea vrea optimism,
fericire, chimicale moderne...
Nu-și mai face nimeni poezii din suferințe,
acum le fumează pentru aroma.
Poeziile erotice-s la tot coltu',
ieftine, fiecare-și permite versurile,
ușor de citit,
efect garantat!
In cupluri merge de minune,
deși-s periculoase rău.
Mihai, săracu'
e-n mormânt demult
de la supradoză de idilă.
Nu mai sunt probleme
cu dependența-n ziua de azi,
toți citesc ocazional,
nici legile nu mai sunt ce-au fost.
Cu venele stam iarăși cam prost,
băgăm numai rime-n ele...
Uite, dacă vrei, îți scriu eu
una rapida.
O citești, și dacă-ți place,
plătești.

dilaema

2011-02-09T12:08:00.000-08:00

ce-i rămâne fetei de făcut
când soarta-i joaca totul
pe o carte?
regele de inima roșie...
cu sau fără inima.
Am sa ma-ncoronez singura - ați auzit?!
Sunați din trâmbițe, păpuși!
Va poruncesc sa va descoaseți rochițele
și din ele sa-mi faceți trena dantelata!
Ce te uiți asa la mine, plastic perfect?!
Cer sa fie tunsa neisprăvita
ce nu-și poate îndoi mâinile și picioarele
dar cu ochii ma sfidează...
Plecăciune, ursuleți de plus!
Răsplătiți-mi căldura cu care va țineam la piept.
Sfetnicule Carte de Povesti,
din paginile tale voiesc
a-mi împături coroana
ca zânele din tine
sa vegheze pururea asupra mea.
Jucați, mărgele! Împodobiți-ma...
hai, alege o regina.
cum ai vrea sa fiu?
credincioasa ca Alcesta,
sa-mi pun cearsaful alb pe-o parte
si-n moarte sa-mi arat iubirea pentru tine?
sau alba ca Elisabeta?
vrei rochii mari cu crinolina?
pot fi si sobra si aprinsa, ca Margot!
ori frumoasa ca...
si dacă peste ani,
din cauza uzurii,
inima-i devine neagra ca o frunza?
Atunci regatul meu de păpuși dezbrăcate
nu are nimic de-a face cu iubirea.
Atunci in lanțuri trebuie ținut
cu forta lipit cu lipici de trupuri goale,
ori cusut cu sfoara la buze si ochi
iar inima înghițită pe nemestecate
ca sa ma asigur ca rămâne roșie
si plina de...
Fetita proasta.
Ce razi, Barbie?!
Unde ti-e Ken cu parul de cauciuc,
cumva pe un ponei roz cu coama curcubeu?!
Picioarele tale lungi
nu pot sa-mi tina mie lectii de iubire.
Si nici zambetul pictat,
si nici sanii tai tari,
si nici...
M-ai blestemat s-ajung ca tine?
ce rost au toate când voi fi oricum
înfiptă-n schele de otel
si pusa-n temelie.
asta-i mai rămâne fetei de făcut...
Adio, dragi supuși ai mei!
Ma-ndrept spre locul de zidire,
voi fi regina dezbrăcată,
căci asa ați fost și voi.
unde-i regele?

Poem mic pentru tata

2011-02-02T14:17:00.001-08:00

Nu-i nimic.
Ochii tai toți
s-au speriat
când ți-ai trimis privirea prea departe,
și-au orbit.
Un orb proptit,
un stâlp. Nevăzător,
ai ramas in casa
ca uriașul Orion.
Ce vina ai
ca viitorul ti-a furat
privirea-ngrijorată?
Eu nu te cert.
Ci știu cum sa-ți cuprind
capul orb de tâmple
cu palmele mici de copil.
Si înspre soarele meu cald
sa-l îndrept.
Am citit.
Cu timpul ai sa vezi si tu
lumina ce-o vad eu
si ai sa te vindeci...
si ai sa simți poate si căldura.
Sa nu-ti faci griji.
Atat sper,
ca-ti va fi frica
sa mai privesti departe,
asa cum mie-mi este.

Orion, gigant care se îndeletnicea cu vânătoarea. Chemat de Oenopion, tatăl Meropei, să stârpească fiarele care-i bântuiau ţara, Orion s-a îndrăgostit de fiica acestuia, pe care a încercat să o necinstească. Drept pedeapsă Oenopion l-a lipsit de vedere. Atunci Orion s-a dus în insula Lemnos, la fierăria lui Hephaestus. Acesta i-a dat un copul care să-l călăuzească spre soare-răsare: aşa arătase oracolul că trebuie să facă pentru ca să se vindece. Orion a făcut întocmai şi şi-a recăpătat vederea. El s-a îndrăgostit însă din nou, de data aceasta de însăşi zeiţa Artemis, şi dragostea aceasta i-a atras moartea.

Poem mic biblic

2011-01-20T13:44:00.000-08:00

Iubitule,
Te-am dat jos din icoana.
Am șters chipul tău
Din fata cercului luminos.
Te-am dat jos din cui.
Iubitule?
Pentru tine mi-am pus sufletul de Duminica,
Si-am mers smerita la altarul tău.
Cu tine am vorbit nopțile
Si ție ți-am adus ofrande.
Iubitule!
Degeaba încerci sa ma săruți ca Iuda
Sau sa-mi juri ca Petru,
M-am lepădat, m-am lepădat, m-am lepădat!
Poți scrie o Biblie despre mine
Cu zece Evanghelii,
Nici Poezia Poeziilor
n-o sa ne invie pe amandoi.
Iubitule...
Apocalipsa.

Simfonie pentru buldozer si picamar [in RO major]

2011-01-04T14:12:00.000-08:00

(fortissimo)

Cheia Sol.

In oras se canta sincopat.
Asfaltul muzical acopera orasul.
Pe strazile portativ,
liniate de sosele,
sunt note muzicale
ca gropile-n asfalt.
Cimentul canta in ritm cenusiu
iar cantecul n-are masura.

Refren:
Pi-pi-pi-ca-ca-ca-ma-ma-ma-rul
isi acordeaza capul percutor.
Buldozerul, venit de la Conservator,
atinge cele mai inalte note
si le scoate din pamant.
O terta mare, si-nca una!
O groapa cat un FA diez!
Corzile se-ntind pe sol,
vibrand sub un ciocan demolator.

Soseaua zbiara,
dar nimeni n-o aude,
concertul e asurzitor.
Orasul devine dintr-o data oras bemol,
iar utilajele coboara-un semiton.
Arcusul motoarelor se odihneste-o clipa,
Urbanul pare monoton.
Doar gropile suspina-n cor,
si-si cauta octava.

Tacerea mangaie urechi.

Linie dubla de pauza.

fery + iuby

2010-10-21T09:16:00.000-07:00

Mi-as dori sa-mi creasca aripi
ca sa pot zbura departe, departe...
Iar cand as intalni fericirea,
aripile sa-mi cada
ca sa nu ma mai pot intoarce inapoi.
Fericirea sa zica
"Ce biiine, de cand te asteptam!"
si eu sa zic
"Daaa, mie-mi spui!"
si sa ne imbratisam amandoua prieteneste.
Apoi as trai cu fericirea
o viata foarte fericita
si-n jurul meu ar fi numai fericire,
ca si cum am fi pe Taramul Fermecat al Fericirilor.
Nu ar fi lacrimi
decat lacrimi de fericire,
nici tipete,
decat tipete de fericire.
Intr-o zi, doar, sa aud ca se deschide usa
si-n casa mea si-a fericirii
intra dragostea cu surle si trambite.
Eu: "ce biiine, de cand te asteptam!"
Ea: "acum sunt aici!"
si sa ne iubim,
doar eu si dragostea,
neincetat,
in cele mai neobisnuite locuri
si in cele mai neobisnuite moduri
iar fericirea sa ne priveasca,
iar noi sa contemplam fericirea!
In felul acesta viata mea
ar fi adevarata viata care merita traita,
iar cand ar trebui, ele m-ar aduce inapoi
cu aripile lor.

Batranii

2010-10-05T12:49:00.001-07:00

cand batranii mor,
nimic nu poate sta in calea lor
cu atata dor
de liniste si pace
se duc spre cerul orbitor
ca nimeni nu-i mai poate face
sa-ndure trai de muritor.
cand batranii-l vad pe dumnezeu,
le cresc aripi
din ceara de la lumanari,
si zboara catre alte zari.
alearga iute, ca tinerii vioi,
intineresc
si uita sa priveasca inapoi.
cand batranii hotarati se duc,
zambesc
si nu se mai intorc,
caci vad cu ochii lor cuprins
raiul nesfarsit si-ntins
iar raiul le pare pe drept cuvant
mai bun ca viata pe pamant.

Poem mic gri

2010-10-02T15:32:00.000-07:00

"Ce reci sunt trecatorii toti!",
spunea asfaltul de pe jos.
"Trec mereu,
pasesc apasat,
sar,
alearga,
si totusi...
merg uitandu-se la mine."
"Cine ii mai intelege...",
spunea cimentul de pe bloc.
"Ei nu-si dau seama ca din coasta lor venim,
ei nu inteleg ca respira gri
ca si noi,
si nu vad ca sunt de piatra,
ca si noi!
Ne alunga pentru verde
si apoi ne creaza inapoi!"
"Ipocriti!",
striga betonul enervat.
"Sa-si faca strazi din lemn si frunze
si sa traiasca in copaci,
sa ne lase in pace!
Pun pe seama noastra
vina lor ca i-a respins natura."
"Si noi am vrut sa fim ca ea...",
zicea trotuarul maturat.
"De cate ori nu mi-am dorit
ca din mine sa creasca flori,
dar dac-asa m-au zamislit
sterp si fara de culori,
cum sa iau eu samanta
si s-o transform in planta?"
"Nu plange...",
spunea asfaltul de pe jos.
"Fara noi nu pot trai!
In pivnita din ei,
acolo in adancul lor,
stiu sigur
ca ne iubesc
si ca ne viseaza,
sunt fratii nostri,
oamenii gri."

Asa vorbeau in oras
asfaltul,
cimentul,
betonul,
trotuarul...

Toti copiii au stele

2010-09-17T15:23:00.000-07:00

Dumnezeu ține copiii mici in butoaie ca de murături
acolo sus in cer.
Când vrea să-i trimită pe pământ,
îi leagă de buric și îi așază într-o stea.
Mama cu pricina
vorbește în prealabil cu Dumnezeu,
iese noaptea sub cerul liber
și-si culege copilul mic,
adăpostindu-l în uterul cald și moale
ca să nu afle nimeni.
Copilul nu găsește nicio diferență
între stea și uter
așa că doarme ne-ntors.
Și crește,
și se-mbăiază-n lapte zi de zi,
și-nnoată-n miere,
și bea din sângele mamei.
Mama tace și iubește.
Dumnezeu trage obloanele după a 9-a lună
și îi șoptește ceva copilului...
Copilul se mâniază,
își dă seama că nu mai locuiește într-o stea,
își vrea steaua înapoi,
dă din picioare
și din mâini,
și împinge burta mamei.
Mama nu mai tace, dar iubește.
De când vede lumina
până ce se face întuneric iară,
copilul își caută steaua.

Frumusetea

2010-07-24T03:18:00.000-07:00

Este lesne de afirmat ca frumusetea reprezinta o calitate, afirmatie doar pe jumatate adevarata. Frumusetea imbraca un lucru, animat sau nu, intr-una sau mai multe calitati, potrivindu-le ca pe niste culori pe o panza de pictat si creand astfel Frumosul, de aceea ea reprezinta mai degraba o supra-calitate. Nu putem spune despre ceva sau cineva ca este frumos si atat, intrucat frumustea, ca si uratenia de altfel, este un efect. O boala pune stapanire pe un corp numai dupa ce acesta a fost contaminat cu un virus, iar dupa ce virusul incepe sa lucreze, corpul se poate numi bolnav. Intocmai se intampla si cu frumusetea.

Au fost scrise carti despre Esenta Frumosului, frumosul in sine a fost (si este) intors pe o parte si pe alta si studiat la microscop, dar in cazul manifestarii pe o persoana, acesta atinge statutul de multi-dimensional. Asadar, avem de-a face cu o frumusete fizica, deseori frapanta, evidenta, de netagaduit, alteori profunda, ascunsa la prima vedere; cu o frumusete spirituala iradianta, care completeaza sau compenseaza fizicul, dar care intotdeauna cantareste mai mult.(...)

Tocmai antiteza este cea care ofera adevaratul deliciu asupra frumosului, care ii limpezeste imaginea si o face mai clara. "O femeie care nu poate fi urata, nu poate fi nici frumoasa." (Karl Kraus) Interesant cum nu perfectiunea intretine flacara curiozitatii si conduce spre extazul descoperirilor, ci, mai presus de uman si de firesc, ceea ce este neobisnuit si iesit din tipare are cele mai multe sanse de a fi catalogat frumos. In acest caz, este important sa mentionam ca deosebim frumosul perfect - creatia divina, primordialul la care nu se mai poate accede, dar care se tot incearca a fi reprodus, de frumosul care ne incita prin imperfectiuni si care cel mai des da nastere celor mai profunde trairi. Ambele insa respecta definitia data la inceput, fiind vorba de o diferenta de proportii, care insumate, dau acelasi Tot frumos.(...)

La ce buna frumusetea, daca ea insasi este asemanata cu o boala? Desigur, aceasta metafora nu contine sensul exact al cuvantului boala. Intreaga armonie a Universului poate fi legata de existenta frumosului si a frumusetii, este parte integranta a oricarei existente, vie sau statica, influenteaza gandiri si fapte si da nastere sentimentelor. Ca orice boala, nu numai ca nu afecteaza doar exteriorul, ci si interiorul unui corp, dar este si molipsitoare. Oare atunci cand de indragostim, de pilda, nu ne molipsim de frumusetea celuilalt? Totodata, o daruim pe a noastra, caci rareori se intalnesc lucruri sau oameni care sa nu fie frumosi, chiar daca in miliarde de moduri diferite, si astfel totul se contamineaza. Virusii pot fi nenumarati.(...)

Asadar, frumosul nu incanta intotdeauna, nu copleseste prin declaratii vizuale, nu se loveste de urat, ci lucreaza impreuna cu el, nu cunoaste limite, reguli, legi si nu se supune. Frumusetea insa, poate fi stinsa, ori abolita - din nestiinta sau nu, dar nu poate fi ascunsa. Duce la tulburatoare procese psihice a celor ce o privesc si este o mantie greu de purtat pentru cei care sunt constienti ca o poarta. Dar, intr-un final, este o conditie esentiala a trairii, fie ca o intelegem sau nu, ca o cautam sau nu. Omul frumos, mai presus de toate, este esential. "Oricine are abilitatea de a vedea frumusetea, nu va imbatrani niciodata." (Franz Kafka)

Franturi dintr-un eseu

Băieții visează

2010-07-01T14:39:00.000-07:00

Baietilor le plac fetele
cu gleznele subtiri
si sani rotunzi,
le viseaza in secret
cand nici nu te astepti!
Ei le vad
si le simt prezenta
cu varful genelor,
le mangaie fluierul piciorului
cu amandoua pupilele
ca intr-o imbratisare calda
si le saruta rotunjirile
cu ploapele amandoua
pana ce ochii lor devin
una cu cea visata.
Ochiul uman e incapabil
de o asemenea daruire,
pentru ca baietii
au o cu totul alta perceptie
asupra vietii!
Copacii lor au ramuri ca gleznele subtiri
cu boboci de floare drept calcaie
si frunze subtiri ca talpile de fete,
iar metaforele iau forma
perechilor de poame parguite
ce atarna usor.
Pentru ei viata se bea din doua cupe
pline ochi
si curios lucru,
nu se imbata niciodata.

Poem mic monoton

2010-06-20T07:19:00.000-07:00

Subiectul uman se trezeste.
Evenimentul este inregistrat
in registrul zilnic de evenimente.
Pentru a evita uzura
Organele sale interne sunt pastrate cu grija,
la o temperatura optima,
in borcane cu sistem de inchidere etans.
Subiectul uman isi inghite organele
si porneste voios calatoria in lume.
Retinele amandoua i se lipesc lacom de asfalt,
zac uscate pe asfalt, asteptand sa fie maturate
de cei de la salubritate.
Subiectul uman incepe procesul de dezintegrare.
Evenimentul este inregistrat
in registrul zilnic de evenimente.
Continuandu-si voios drumul,
Urechea stanga ii este prinsa letal
intr-un toc de usa.
Se desprinde fara sunet si cade ca o aripa,
urmata de urechea dreapta.
Tocurile usilor sunt prevazute cu compartimente
speciale pentru astfel de evenimente,
golite periodic.
Nasul se simte singur si se arunca in gol
din solidaritate.
In jurul amiezii, subiectul uman isi descuameaza pielea.
Evenimentul este inregistrat
in registrul zilnic de evenimente.
Centimetru cu centimetru, scapa de epiderma
ca de o haina groasa intr-o zi cu soare.
O leapada serpeste pe trotuar
si continua sa mearga.
Senzatii de tot felul
se deruleaza in jurul subiectului uman
ca un film vechi, pe pelicula,
si nu reprezinta un eveniment demn de inregistrat
in registrul zilnic de evenimente.
Intors acasa, subiectul uman
isi vomita cu grija organele interne
si le asaza metodic in borcane,
apoi se pregateste de procesul de regenerare.

Poem mic primavaratic

2010-03-23T06:04:00.000-07:00

imi place primavara
care vine dupa iarna.
si-mi place primavara
aia, de dinainte de vara.
imi place primavara
pentru ca e intre iarna si vara!
defapt, cel mai mult imi place primavara
cand e soare!
primavara, in general, e o mare-mare
bucurie, oriunde ai fi.
imi place primavara
ca e plina de copii!
imi place dimineata de primavara,
apusul de primavara
si bineinteles, miezul de primavara,
din care se face cel mai bun suc de fructe de primavara
din lume!
si pun pariu ca si budinca de primavara
e delicioasa,
daca stii cum s-o prepari...
din 90 de zile de primavara
cu putin galben de soare,
verde crud de iarba,
rosu de lalele
si esenta de flori de corcodus,
ar iesi o tocana de primavara grozava!
primavara e o materie bruta pentru tot felul
de mancaruri
si sentimente.
dar cei mai frumosi
sunt oamenii de primavara,
care infloresc de cum se incalzeste!
de dupa straturile de haine gri
isi ivesc sfiosi capetele zambitoare,
canta, iar uneori iubesc.
oamenii de primavara sunt cei mai fericiti oameni,
pentru ca mananca primavara pe paine,
proaspata, abia smulsa din pamant,
nepreparata.
mie imi place primavara
doar cand am cu cine s-o impart.
si, pe buna dreptate, ai mai multa pofta de viata,
cand ai cu cine sa imparti primavara...

stanesciana

2010-03-23T06:03:00.000-07:00

atingerea ochiului palmei tale
doare
caci genele ploapei ochiului
apasa ca degetele unei maini.
Cunosc foarte bine privirea aia!
e privirea teiubeasca,
doar ca tu o ascunzi in spatele palmei ochiului tau,
palma ta albastra...
Vezi tu, daca te-as imobiliza
ochiul tau ar zburda nestingherit
dand drumul privirilor cunoscute,
dar nu gasesc sfoara inimii de legat fedeles.
Ma lovesc de palma ochiului tau
care cel mai des imi roseste obrazul.
primesc...

Andro

2009-11-19T12:04:00.000-08:00

Intr-o zi ne-am sarutat asa de tare,
c-am trecut unul prin celalalt.
In sarutul nostru,
Am dematerializat cumva
(nici eu nu stiu cum)
si buze, si ochi, si maini...
Pana ce au devenit un suflu toate.
Fiecare dintre noi saruta cu atata putere,
c-a trecut plutind prin celalalt.
Iar cand am deschis ochii,
ne-am dat seama
ca nu ne mai vedem.

Tic-Tac

2009-10-22T11:30:00.000-07:00

Tac.
Iar timpul trece
Tic-Tac.
Atatea taceri
Au facut un ceas
De cand nu ne-am mai vorbit.
Eu las
Sa ma paseasca tacerea
Caci e dulce ca mierea,
Ca o buza de-a mea
Si una de-a ta.
Cum sa nu tac?

Pygme

2009-10-10T14:41:00.001-07:00

Am calatorit in Prusia
si am cumparat doi Albastri - Ochii.
Bratele le-am luat de la Hercule,
cel ce a gatuit serpii,
dar le-am mai lungit un pic
atat cat sa ma poata inconjura de 2 ori si tine strans!
M-am tocmit cu niste orhidee carnoase
si mi-au dat doua petale care-ti vor fi Buze,
iar pe Narcis cel mandru l-am taiat
si i-am luat Trunchiul...
L-am ciopartit un pic, recunosc,
dar trebuia sa-ti fac un sertar in dreptul Inimii.
Ma gandeam sa nu-ti mai pun Picioare
ca sa nu poti fugi de langa mine,
dar le gasisem la un pret avantajos...
Mi-am descusut sufletul si le-am legat pe toate,
apoi ti-am suflat in plamani.
Dar, nimic!
Sertarul! Sertarul ramasese gol!
Acum incerc sa fac rost de o Inima,
e coada mare, asa c-astept...

Copacul meu plantat in '93

2009-10-10T14:32:00.000-07:00

Eu nu-s o frunza galbena desprinsa dintr-un tei,
Copacul meu plantat in '93
Inca mai sta sub soare.
Eu nu aud toamna venind
Sau soarele palind
Nici florile ofilindu-se
Caci prin venele mele inca mai curge o seva elaborata
Albastra si Verde turcoaz,
Rosie, Portocalie
Si uneori Violet.
Am radacini subtiri
Ce cresc in sus
Si beau din cer seva bruta.
Eu nu simt vantul batand
Pentru ca stau la dosul unui gand
Si fac fotosinteza.

Ideea

2009-08-23T12:16:00.001-07:00

- Sub bolta ce zace asvarlita deasupra gatului meu, doi neuroni s-au pupat, iar din sarutul lor a sarit o scanteie, un marunt graunte luminos ce mai apoi in drumul sau spre materializare a devenit o flacara ce zumzaia, zumzaia, zumzaia pana ce s-a lovit de dinti. Nu a vrut, pur si simplu, sa paraseasca uterul matern in care fusese conceput si care era capul meu. Si era de inteles... o poarta atat de inselatoare precum cavitatea bucala unde putea fi lesne modificat de muschii limbii, iar cantitatea lui luminoasa s-ar fi topit in sunete plutitoare. Nu asta voia. Asa ca a cautat alta cale.
- Fascinant!
- Asa este...
- Si ce s-a intamplat mai apoi?
- Incepu sa arda tot mai tare si sa parjoleasca totul in calea sa avida spre nastere, capul meu se umfla ingrozitor pe umeri vrand sa duca sarcina la capat, imi poruncea expulzarea fara drept de vetto. Si atunci incepura sa mi se infierbante buricele degetelor si sa-mi amorteasca, o amorteala placuta as putea spune, care mi-a dat de gandit pana ce am inteles tendinta Ei.
- "Ei", flacara?
- Ei, Ideea. Asa am numit-o. Voia sa fie nemuritoare, mititica. Stii cum parintii pot vorbii cu copiii lor prin ceea ce numesc ei telepatie, o intelegere negraita, ei bine, asa mi-a spus si Ea mie "Vrea sa fiu nemuritoare!" De asta se oprise cand daduse de smaltul dintilor, pentru ca se temuse ca odata iesita din spatiul conceperii ar fi cazut in gol si s-ar fi pierdut. Am mangaiat-o si am nutrit-o in continuare pana ce crescuse cat o vapaie mistuitoare.
- V-a fost foarte greu probabil...
- Ceea ce e usor (mai ales in dragostea asta aproape materna a mea) e searbad, da impresia armoniei si fericirii dar nu hraneste dragostea. De asta spun ca am nutrit-o pana ce...
-... pana ce...
- A gasit calea! Gingasa si bestia mea, Ideea, s-a aciuat acolo unde stia ea ca poate pune stapinire si controla materializare ei, foarte importanta, acea parte a corpului meu pe care stia ca am sa i-o daruiesc.
- Unde mai exact?
- Sa vedeti. S-a strecurat prin jugulara, a trecut prin clavicula si humerus, strabatand bicepsul si tricepsul si luand calea falangelor. Acolo a gasit Ea altarul pe care sa arda si sa se transforme. Asta a facut!
- Ea sau dumneavoastra?
- Nu, nu, nu. Eu am ajutat, eu am fost preotul daca vreti, eu am dus-o catre nemurire, eu am scris-o, eu am nascut-o! Eu am luat condeiul si am materializat vapaia ce incepuse sa ma topeasca, am exorcizat-o, am..
- Am inteles. Deci asa a fost...
- Da, asa m-am apucat de scris.

The fabulous story of...

2009-07-26T12:18:00.000-07:00

(heblu)

- Deschide-ti palma.

- Nu acum. N-am chef... Nu te mai uita cu ochii aia la mine.

- Ai o palma asa frumoasa!

- ...

- Si lobul urechii tale stangi e dragut. E perfect rotund, ca sa nu mai vorbim de...

- Termina!

- Scuze.

- Imi intra parul tau in ochi. (se uita la el si rade) Ma gandeam sa scriu o carte despre noi doi.

- Pff... Plictisitor.

- Ba nu! O sa fim eroi. Oamenii or sa vrea sa fie asa... ca noi.

- Asa cum?

- Asa... fericiti.

- Zau? Si cum o sa se numeasca?

- Cartea?

- Da.

- Nu stiu inca. Ceva de genu "The fabulous story of..." ...nu mai rade.

- ...ma gadila buza ta superioara.

- Bine, atunci nu mai vorbesc!

- Da` ce-o sa faci?

- O sa tac.

- Nu poti. Stii de ce? Pentru ca ai un pitic pe creier. Il vad. Daca ma uit bine in pupila ta, vad un pitic care se uita la mine. E piticul tau de pe creier care te face sa vorbesti incontinuu.

- Nu-i adevarat. Minti.

- Nu mint. Eu nu mint niciodata.

- Ba da. Mai tii minte cand mi-ai spus ca daca mananci flori de salcam ramai copil toata viata?

- Pai si n-am avut dreptate?

(reflector pe Ea)

- Ce vrei sa spui? Tot acest timp am crezut ca nu mai sunt copil! Toata lumea imi spunea asta si se intamplasera atat de multe ce nu apartineau lumii unui copil incat am inceput sa-i cred. Prima pereche de pantofi cu toc, primul sutien, corpul meu enorm ce nu mai incapea in niciun leagan sau balansoar! Ma panicasem, zau... Ceilalti copii nu ma mai intelegeau, desi eu ii intelegeam perfect pe ei. Stii ce spuneau, spuneau ca sunt prea MARE ca sa ma mai joc cu ei... "Prea MARE... Adica cum PREA MARE ?!" Puteam inca sa sar coarda sau elasticul sau sa joc sotron, pentru numele lui Dumnezeu! Iar apoi mi-am dat seama. E ciudat sa fii un copil mare, iar eu cum eram deja PREA MARE, insemna un singur, cumplit, inefabil lucru. (silabisit) Nu mai eram copil!! (victorioasa) Asadar, m-ai mintit! (heblu)

- Nu te-am mintit si sunt dispus sa iti demonstrez!

- A, da? Cum?

(reflector pe El)

- Cu ajutorul unui test simplu care consta in 10 intrebari de netagaduit, intrebari menite sa dovedeasca daca esti sau nu... (misterios) COPIL! (sec si rapid) Pana acum nu au fost semnalate reactii adverse sau erori, desi bineinteles exista o oarece marja de eroare...

- (il intrerupe) Accept! (heblu)

(reflector pe ei doi stand fata in fata la o masa)

- INTREBAREA NUMARUL 1! Ce urasti tu cel mai mult si mai mult?

- (concentrata) Gandacii mici si negri. Gandacii mari si negri. Cei cu aripi si cei care misuna. Paianjenii...

- (o intrerupe) INTREBAREA NUMARUL 2! Care este dupa parerea ta cea mai grea meserie?

- Cu siguranta cea de brutar! Domnul brutar de la brutaria din colt, de exemplu, lucreaza in fiecare zi in temperaturi istovitoare, hamesit de foame, in fata unor paini mari si calde cu crusta aurie din care nu se poate infrupta decat daca dupa programul sau de 10 ore, plateste la fel ca orice alt client. (soptit) Si poarta aceleasi haine albe patate mereu. Trebuie sa fie oribil!

- (tuseste) INTREBAREA NUMARUL 3! Cainii vagabonzi ar trebui eutanasiati?

- Glumesti?! Niste fiinte atat de inocente si adorabile ar trebui sa fie hranite si ingrijite si iubite de toaaaata lumea!

- INTREBAREA NUMARUL 4, doamnelor si domnilor! (ca si cand ar fi prezentat o emisiune) La ce te gandesti cand ti-e foame?

- La bomboane gumate.

- Hm. Un raspuns interesant dar sa vedem INTREBAREA NUMARUL 5! Ce ai face daca ai fi pentru o zi presedinte?

- As da tuturor bomboane gumate gratis! (mandra)

- (agitat, intrebarile si raspunsurile curg ca intr-un concurs) O da? Ia spune, ti-e frica de fulgere?

- (ingrijorata) Uneori... cand sunt singura.

- Iti place sa mergi la dentist?

- Nu, il urasc!

- Desenele animate exista?

- Bineinteles! (foarte sigura pe ea)

- Numeste 3 oameni care au salvat lumea!

- Superman! Capitan America! aaa... Sailor Moon!

- Care este raportul dintre segmentele determinate de piciorul unei mediane pe o latura a unui triunghi? (se aud tobe)

- (speriata) ... Habar n-am. (Gong! heblu)

(reflector pe cei doi. El in picioare, Ea la masa)

- Am aici rezultatele. Testul a iesit pozitiv!

- Adica? (nervoasa)

- Adica s-a demonstrat! Esti copil!

- (fericita, se ridica, il imbratiseaza, se aseaza la loc mecanic) Sunt COPIL! O doamne, ce bine! Sunt copil...

- Mda si stii ce inseamna asta? Ca nu am mintit. Iar asta stii ce inseamna? Ca intr-adevar ai un pitic pe creier...

- Lasa asta... pot sa am o duzina de pitici pe creier atata timp cat sunt copil! Tu n-ai auzit? Sunt copil. Eram sigura, simteam asta... dar acum ca am aflat sunt atat de fericita. (tacere) ... stai putin. Tu, tu ti-ai facut testul?

- (sovaind) A, da. Dar mai demult. Dar pun pariu ca inca mai e valabil. Adica nu i-am verificat termenul dar...

- Spune!

- ... sunt si eu copil, bineinteles.

- (rade) Deci n-am mancat salcam degeaba. Super. Pai daca suntem amandoi copii... si suntem nu-i asa? (foarte vesela) Hai sa ne jucam!

- De-a ce sa ne jucam?

- De-a mama si de-a tata!

(heblu)

- Ehm... deschide-ti palma.

Nu gandi

2009-05-27T12:10:00.000-07:00

Ganditul este cel mai mare viciu al omului.
Traim intr-o epoca a mintii,
Iar creierul este unealta cea mai de pret.
Uraste sa gandesti!
Uraste toate cuvintele care incep cu "neuro":
Neuro -sentiment. Neuro-iubire. Neuro-viata!
Ganditul nu aduce nimic bun ganditorului.
Am capatat prostul obicei de a filtra tot ce este in jurul nostru
Prin filtrul gros si inselator al mintii.
Oamenii ar trebui sa gandeasca cu inima!
Toate cuvintele mele ar trebui sa va loveasca acum in cosul pieptului,
Nicidecum in frunte!
Invatati sa simtiti ratiunea.
Dresati-va inima sa faca sinapse.
Feriti-va de ganditori!
(Caci aceia va vor iubi cu materia cenusie)
Caci aceia sunt adevaratii nebuni,
Innebuniti pe veci de ganduri.

Tu esti boala mea

2009-05-13T13:38:00.000-07:00

Tu esti boala mea.

M-am imbolnavit cand te-am vazut intaia data.

Virusul a lucrat pe nesimtite, e un virus marsav.

Simptomele au aparut ulterior:

Imbujorare, tremur, inima grabita.

Nimeni nu mi-a stiut leacul.

Doctorii ma tratau ca pe un caz neobisnuit.

Tu esti remediul meu.

Te iau ca pe un medicament,

dar uneori modul de administrare ma duce la supradozaj.

Capsula ce contine doi ochi, buzele si restul trupului tau o tin mereu aproape,

mi-a provocat dependenta.

Dar nu ma vindeca!

Esti o boala incurabila, cancerul meu.

In fiecare clipa cresti ca o tumoare dulce,

O excrescenta a sufletului meu ce nu poate fi extirpata.

Altminteri ar lasa cicatrici groaznice, nevindecabile.

Oedip

2009-03-23T11:45:00.000-07:00

- Numele:
- Rufus Sewell.
- Adresa. Domnule...
- Nu o stiu pe de rost. O aveti aici. Frumoase portelanuri.
- Casatorit?
- ...
- Ma bucur ca le apreciati, dar..
- Nu.
- Aveti copii?
- Nu.
- De ce doriti sa adoptati un copil?
- ... trebuie sa raspund? Sau e o formalitate?
- In ambele cazuri...
- Imi plac copiii.
- Aveti preferinte in privinta sexului copilului pe care doriti sa iti adoptati?
- Nu. Desi mi-ar placea o fetita... nu vreau sa sune..
- Am inteles. Semnati.

Coridorul era lung. Nu il speria. Rufus e baiat mare.

- Tata. Pot sa iti spun tata, nu? Sa stii ca sunt foarte cuminte. Stiu sa impletesc cosulete din nuiele, am invatat de la cei mai mari, stiu sa bat covoare si sa trag cu aspiratorul, dar nu ma pricep la butoane. Mi-as dori foarte tare un animal de companie. La orfelinat aveam un papagal, dar odata a intrat o pisica mare pe geam si...
- Si l-a mancat?
- Nu stiu. Doamna zicea ca a zburat.
- Iti place inghetata?
- Sunt copil.
- Mie nu imi place.
- Tu nu esti copil.
Tu nu esti un copil normal, Rufus. Du-te in camera ta si sa nu iesi acolo pana ce nu iti dau voie! De ce ai facut-o pe mama sa planga? De ce?
- Asta e camera ta. Despacheteaza pana fac ceva de mancare.
- Nu am bagaje. Pot sa te ajut? Stiu sa tai rosiile si castravetii, sa sparg oua si sa fac limonada, la orfelinat... Tata?

- E bun.
- Ma bucur ca iti place. Mananca. Copiii au nevoie de o alimentatie sanatoasa, de aceea trebuie sa iti mananci toate legumele, Rufus.... dar mama!... Nu. Mananca tot. Vrei sa o faci pe mama sa sufere? De ce?
- De ce m-ai ales tocmai pe mine?
- Poftim?
- Stiu cum sta treaba. Am vazut destui copii care pleaca din orfelinat. Ei vin, te arata cu degetul, te impacheteaza si te iau acasa. De ce m-ai vrut pe mine?
- Imi plac copiii. Intotdeauna mi-am dorit un copil. Intotdeauna mi-am dorit o fetita. Mai ales o fetita. Mamei mele ii placeau fetele. Si-ar fi dorit una.
- Unde e mama ta?
- Mama? Maaaaama! Mama.... Da, Rufus.... Uite ce am desenat. A murit.
- In razboi?
- Ce stii tu despre razboi.
- Cum a murit?
- A murit.... Rufus, nu deschide usa! Inchide geamurile. Du-te in camera ta!... A fost impuscata.
- Wow. Cu un pistol?
- Mananca-ti legumele. Diseara mergem in parc. Dar mama, nu vreau in parc.... Rufus, trebuie. Trebuie sa ne intalnim cu domnul acela. Trebuie.

- E cam racoare. Si mi-e somn. Nu vrei sa ne intoarcem?
- Nu. Trebuie sa ne plimbam, acum, pe racoare. Nu-i asa ca luna e minunata in seara aceasta, Rufus? Luna e minunata.
- Ma pisca tantarii. Mai povesteste-mi despre mama ta.
- Mama? Rufus, ia mana de pe rujul meu. Tu nu esti fata. Imbraca-te, nu-i frumos sa umbli dezbracat. Era foarte frumoasa.
- Eu de ce nu am o mama?
- ...
- Adica tu, tata, de ce nu..? O mama adoptiva. Eu...
- ... pot avea grija singur de un copil. Vorbesti prostii, Barbara, nu am nevoie de un barbat, pot creste si singura un copil asa cum am facut-o si pana acum... Rufus, de ce asculti dupa usi? Du-te in camera ta!
- Esti cel mai ciudat tata pe care l-am avut.
- Poftim?
- Da. Ultimul ma batea, dar din punctul asta de vedere nu era foarte anormal. Ii placea sa bea o chestie galbejie. Iacs! Nu inteleg de ce. A, si ii placeau masinile... Ca sa nu mai vorbim ca...
- Te batea? Mami, ma doare! ...Taci, Rufus! De ce ai adus noroi in casa? De ce te batea?
- Nu stiu. Probabil ii placea. Zicea ca miros urat.
- Rufus spala-te pe maini. E bine sa ai o anumita igiena. Mergem acasa.

- Fa o baie.
- Woooow. Sapun... Imi place levantica... Ce halat frumos... Poti sa iesi acum, tata.
- Rufus, hai sa facem baita. Nu. Facem amandoi baie.
- Dar...
- Nu, Rufus, tu nu stii sa indepartezi singur toata murdaria. O sa te ajut sa te cureti bine, bine. E important sa fii curat inainte sa te culci.
- Nu am mai facut niciodata baie cu cineva.
- Dar mama, sunt baiat mare. Apa e destul de calda?
- Daa. E fierbinte...
- Rufus, nu fii impertinent, doar mama te spala pe tine. Acum esti curata, curata. Du-te in camera ta.

- Tata... tata, dormi?
- Nu. Rufus, las-o pe mama sa doarma. E obosita.
- Mi-e frica de tunete.
- Rufus e baiat mare, nu ar trebui sa il sperie o ploaie. Poti dormi aici in seara asta.
- Stii. M-am gandit. Imi place de tine.
- Mami, te iubesc. Da?
- Da. Esti simpatic. Ma bucur ca m-ai ales pe mine. Pot sa te imbratisez, tata?
- Nu, Rufus, sunt mama ta, nu ai voie sa faci asta. Maine mergem la picnic.
- Grozav! Ador picnicurile! Ce bine ca e vacanta si nu trebuie sa ma duc la scoala. Scoala e oribila. Nu crezi asta?
- Dar, mama, nu vreau sa merg la scoala. Vreau sa stau cu tine. Scoala e ceva necesar.
- Da, dar de exemplu, este un baiat care mereu ma trage de codite si nu ma lasa sa scriu in ore si eu nu stiu ce sa-i spun. Ma enerveaza, zau.
- Mama, spune-i sa inceteze... Nu, Rufus, esti baiat mare. Va trebui sa inveti sa te feresti de el.
- Cum, tata?
- Da-i o lectie. Da-i o lectie, Rufus.
- Ma gandeam sa vorbesti tu cu doamna invatatoare...
- Nu. Esti fetita mare.
- Mi-e foarte somn... Noapte buna, tata.
- Noapte buna. Mami, te iubesc.

- Buna dimineata. Esti gata?
- Neata, tata! Sigur ca sunt gata! Iti place rochita mea?
- Rufus, tu esti baietel, tu nu porti rochita! Trebuie sa ne grabim ca sa prindem rasaritul.
- Woooow. Nu am mai vazut niciodata rasaritul. Ce frumos trebuie sa fie...
- Urca-te in masina.

- Tata, iau eu cosul. De ce e asa greu?
- Nu, il duc eu. Tine-te dupa mine, nu vrem sa ne ratacim. Mami, mami, am gasit un pui de caprioara.... Rufus, ia mana de pe el! Poate e bolnav!
- De ce te grabesti asa. De acum oriunde am fi vedem rasaritul.
- Mama, e ranit! A naibii ramura!
- Uite, vezi ce se intampla, tata? Vai, te-ai zgariat urat! Hai sa stam aici...
- Rufus, bietul pui de caprioara sufera. Trebuie sa ii curmam suferinta. Adu-mi pistolul.... Nu mama! Da-mi cosul te rog.
- Poftim. Asa ma bucur! Dintotdeauna mi-au placut picnicurile! Esti un tata bun, sa stii.
- Mami, te iubesc. Mami, nu-i asa ca si tu ma iubesti? Ma duc sa aduc ceva de la masina. Sa nu pleci.
- Bine, sa nu stai mult. Azi dimineata am desenat ceva pentru tine, tata. Vreau sa iti arat.
- Maaaaama! Mama.... Da, Rufus.... Uite ce am desenat... Rufus, nu am timp acum, lasa-ma in pace! Sigur, vin imediat.

Padurea era rece. Nu il speria.

Mami, de ce ai omorat caprioara?...Mami, te iubesc. Mama, ma iubesti?.... Rufus, esti baiat mare, da-i o lectie. Scapa de problema... Suferea. Acum nu mai sufera. Rufus, esti pedepsit!!!

- Tata, de ce ai un pistol in cos? Taaaaaaataaa...

Rufus, ce ai facut? Du-te in camera ta si sa nu iesi de acolo pana ce nu iti dau voie! Rufus, spune-i adio caprioarei... Adio, caprioara.... Mami, ma iubesti?

-Numele:
- Rufus Sewell.
- Ce meserie aveti?
- Agent social.
- Inseamna ca va plac copiii...
- Da, intotdeauna mi-am dorit un copil.

Sally

2009-02-15T07:37:00.000-08:00

Sally a fost dintotdeauna un copil foarte cuminte. O fetita exceptionala, cum se nasc unii oameni o data la o mie de ani. Credea cu tarie in Dumnezeu, a fost nascuta intr-o familie foarte credincioasa care a educat-o in spirit religios inca de la varsta de 3 ani. Se ruga dimineata si seara spunand Tatal Nostru, Crezul, Iarta-ne Fecioara si 3 psalmi la alegere in fiecare zi si in ceasuri de nevoie. Familia ei mergea in fiecare duminica la biserica si pastra cu sfintenia toate posturile de peste an si pe cele din timpul saptamanii. La varsta de 7 ani, parintii lui Sally au dat-o pe Sally la scoala de maici din apropierea satului lor. In fiecare zi, Sally invata rugaciuni noi in limba latina si participa la toata sfintele slujbe, iar o data pe saptamana mergea la un curs de tesut organizat de maica stareta a manastirii de care apartinea scoala lor. Cand Sally avea 10 ani, parintii ei venisera sa o viziteze la manastire si, trecand pe langa un abator din apropierea soselei, un camion incarcat cu carne de porc proaspat sectionata a lovit din plin masina parintilor ei aruncand-o intr-un sant. Masina a luat foc, iar parintii lui Sally au murit pe loc. Cand a aflat acest lucru, Sally s-a intrebat ce ar face Iisus daca ar fi in locul ei.
- Iisus cu siguranta s-ar ruga pentru sufletele parintilor sai, i-a spus maica stareta.
- Iisus i-ar inmormanta cum se cuvine si i-ar cinsti in continuare, chiar daca ei ar fi... morti. Ii raspunse o colega.
Un strain ii spuse ca Iisus si-ar continua viata, iar un vanzator de fructe din piata centrala ii spuse ca Iisus nu exista.
Sally nu stia ce sa creada. Asa ca se hotari sa se documenteze. Isi facuse un blog. Zilnic, sute de e-mail-uri soseau pe adresa ei de internet. Oamenii o sfatuiau sa scrie o carte despre viata ei uimitoare, povestea ei ajunsese pe toate posturile de televiziune, prezentatori din toata lumea o invitau la emisiunile lor, dar ea nu gasise inca raspunsul la intrebarea "Ce ar face Iisus daca ar fi in locul ei?" Pana la varsta de 14 ani, Sally calatori in toata lumea, cautand raspunsul. Acesta insa se incapatana sa apara. Aflase mii de lucruri mai mult sau mai putin interesante despre culturile si religiile altor lumi, care ii starneau curiozitatea si ii facea creierul sa se dezvolte intr-un ritm ametitor, capacitatea lui fiind dubla decat a creierului unui om normal care nu stia atat de multe ca uimitoarea fetita Sally in varsta de 14 ani!
Purtandu-si capul greu pe strazile unui oras aglomerat intr-o zi de iulie, Sally simiti o puternica lovitura in plexul solar cauzata cel mai probabil de pumnul unui barbat. In intervalul de timp dintre lovitura si contactul cu solul, Sally avusese timp sa calculeze forta exprimata in Newtoni a acelei lovituri care o facu sa se ghemuiasca pe asfaltul rece. Barbatul ii fura atunci toti banii pe care ii avea la dansa, cu care urma sa isi cumpere o inghetata. Sally, intinsa pe jos, avand un ciudat sentiment de deja-vu, se intreba ce ar face Iisus daca ar fi in locul ei.
Un domn imbracat in costum ii spusese ca Iisus l-ar ierta pe acel om rau fara scrupule, care o lovise si ca s-ar ruga in fiecare zi pentru mantuirea sufletului lui, iar asistenta draguta de la spital o asigurase ca Iisus nu l-ar da in judecata pe acel om pentru ca justitia si-ar face atat de prost datoria incat Iisus ar fi acuzat ca nu isi poarta corespunzator banii.
Sally ajunsese din nou in pragul unei dileme.
De data aceasta insa, Sally se hotari sa mearga direct la sursa. Se intreba care ar fi cel mai echitabil mod de a muri astfel incat sa isi planifice o intalnire cu Iisus ca sa ii poata pune intrebarea ei.
La varsta de 16 ani, lui Sally ii veni o idee incredibila! Intr-o zi de mai, 22, Sally astepta linistita la coltul unei strazi, jurand ca orice fiinta care se afla in pericolul de a fi lovita de o masina imprudenta sa fie salvata de ea, cu pretul vietii ei (astfel comemorandu-si parintii).
In acest timp, un anume domn, suferind de glaucom intr-un stadiu avansat nediagnosticat, precum si miopie, gonea cu viteza pe soseaua la capatul careia Sally astepta linistita recitind citatele preferate din Biblie. Intr-o sincronizare perfecta, o pisica birmaneza fara stapan incerca sa treaca strada pentru a ajunge la ceea ce ea credea ca e un posibil hoit de soarece de pe trotuarul celalalt. Detectand pericolul in care se afla biata pisica, de a fi lovita de masina omului cu glaucom, Sally se arunca in fata masinii. Pisica binenteles, era salvata. Sally fusese lovita grav, izbindu-se cu capul ei mare de asfalt, pierdu mult sange si in privirile indurerate ale celor adunati in jurul trupului ei, isi dadu ultima suflare, incepandu-si astfel calatoria spre Iisus, pentru a ajunge la timp pentru programare.
Sally era in sfarsit in rai, asteptandu-L pe Iisus.

Dragostea

2008-11-04T07:45:00.000-08:00

Dragostea nu se simte pentru ca ea nu este un sentiment. Dragostea nu se vede, nu se aude, nu se gusta; nu are gust, nici miros, nici textura, pentru ca dragostea nu exista. Nu pluteste in aer infectand doi oameni deodata, nu este o tulpina derivata dintr-un bacil periculos al unui virus, nu are nici nucleu, nici citoplasma. Nu provoaca greata, mancarimi, roseata si nici nu te face sa stranuti.

Dragostea nu e scanteia, ci insasi flacara ce te arde cand privesti pe cel de care te-ai indragostit. E ceva dincolo de piele, de invelisul de vene, trece de muschi, patrunde in oase si le strabate, doboara organele interne, anesteziaza creierul si pleaca. Apoi revine. Nu o simti pentru ca nu poti. Ceea ce simti insa, e ce a lasat ea in urma. Te scurtcircuiteaza asa de cateva ori, apoi devii imun. Sau constient si o asimilezi, iar apoi, fara sa-ti dai seama, nu mai e. A plecat. Cand binevoieste sa te mai viziteze... povestea se repeta.

Lanul de lavanda

2008-05-06T08:25:00.000-07:00

Asteptau. Ei, caci erau mai multi. Toti morti, in starea lor de ectoplasma cenusie, plutind degajat pe deasupra florilor purpurii cu orbitele ochilor negre si valuri de substanta alba in jurul corpurilor prefigurate. Un spatiu larg, intins, nemarginit de gandurile niciunui om le servea drept "conserva" pana la urmatoarea viata. Pana ce cineva va voi a limita lanul de tulpini frumos mirositoare care ii tinea linistiti, ca un somnifer ce isi facea pe jumatate efectul. Nu vorbisera niciodata, pentru ca nu puteau vorbi, nu mai aveau nici plamani, nici laringe, nici cavitate bucala cu care sa articuleze cuvintele, ci suierau spasmodic dinauntrul hialoplasmei lor. Doar mediumurile ii puteau vedea, le puteau auzi si intelege graiul lor nepamantean ce tanguia undeva, intr-o lume nelegata in timp si spatiu, ci suspendata, cred unii, in imaginatia lor plina de mesaje.

"Regret... doamne, cat regret ca nu am gandit nimic, ca nu-mi aminteam nimic, ca nu simteam nici fierul ruginit care-mi intra in talpa, nici bluza larga ce-mi ajungea pana la coapse, regret ca n-am auzit si n-am vazut oamenii care se uitau la mine. Regret ca m-am aruncat asa. Regret ca am luat supradoza aia. Am vazut geamul crapat, l-am deschis si m-am uitat in jos, mai intai la unghiile picioarelor apoi la trotuarul asfaltat si calcat de oameni, mi-am amintit fierbinteala din corp cand asistenta imi punea perfuzia si am simtit ura. Nu m-am gandit cum sa sar, cum sa ma arunc, daca sa cad cu fata in jos sau pe spate, nu am luat EU nicio decizie, ci m-am lasat purtata. Am inchis ochii si am facut in asa fel incat sa nu mai simt fierul pervazului sub picioare. Nu am simtit nimic decat o fractiune de secunda cat creierul meu sa constientizeze durerea cumplita si sa dea stingerea. Apoi mi-am vazut corpul murdar si fata plina de sange cu ochii deschisi. M-am vazut pe mine si am inceput sa regret. Am inceput sa aud tipatul copilului meu de trei luni intra-uterine si sa-i vad manutele sfasiindu-ma si strigandu-ma MAMA. M-am departat de lumea ce-si pusese palmele la gura si suna la politie si am mers pana pe bulevardul central trecand prin oameni. Apoi am ajuns aici. De atunci regret... doamne, cat regret... De-as fi murit altfel. De-as fi stat sa-mi musc buza sau sa-mi palpez intepaturile acelor, sa ma trezeasca o durere fizica, sa ma gandesc la mormantul parintilor mei si sa plang. Am murit prostesc, ca o bucata de carne cu oase si fara sentimente aruncata intr-o ghena de abator. Doamne, cat regret ca n-am trait si eu ca toti oamenii aia pe care ii numeam stupizi si monotoni, cat regret ca n-am mers la scoala, ca parintii mei nu-mi spuneau TE IUBESC in fiecare seara, ca n-am avut o slujba si o casa cu gazon in care sa se pise un caine mare si blanos, asa cum au toti oamenii. Cat regret ca am vrut sa fiu altfel si ca am luat supradoza aia. Il aud cum plange, cum ma implora sa-l nasc si sa-l iubesc, il aud cum moare in fiecare secunda de cand ma aflu aici. Regret... doamne, cat regret..."

****

"Da, puiule, vino la bunicu`! Ce mare si voinic te-ai facut! Semeni leit cu tatal tau cand era mic... Vrei la mama? Bunicu` se duce sa se intinda putin, nu se simte prea bine, cred ca de la pastilele alea de inima, bata-le-ar vina! Da, puisor, nu plange, bunicu` doar doarme putin, ii e rau de la inima. Bunicu` te iubeste, te iub... Nu plange, bunicu` era batran si nu-i mergeau toate motorasele bine, o sa-mi fie dor de tine, pui, sa te faci mare si sanatos si sa porti cu mandrie numele tau. Sa ai grija de bunica si sa n-o lasi sa planga ca si ea e batrana, nici pe mami sau pe tati sa nu-i lasi sa fie tristi, ca oricum trebuia sa ma duc. Sa fiti fericiti ca eu va privesc de aici si ma bucur cu voi... Imi pare rau ca bunicu` a trebuit sa moara asa, cu tine in brate, dar nu e cum vrea el. Cand il cheama Doamne-Doamne trebuie sa plece, nu mai plange, bunicu` te iubeste."

****

"Treisprezece, trei-spre-zece, trei plus zece, treisprezece cranii de om, treisprezece inimi, treisprezece pumnale si impuscaturi. Oare o sa ajung in iad? Nu ma tem. De ce m-as teme? Oricum is mort. Mai rau ca la parnaie nu poate fi, acolo te bateau, nu-ti dadeau de mancare, te puneau sa freci podele, sa dormi cu sobolanii, sa traiesti ca viermele sau cel mai bine sa nu traiesti ca sa mai eliberezi din celule si sa vina altii in locul tau. Ce poate fi mai nasol? Trebuia sa mai rezist vreo cativa ani ca sa vad lumina din nou. Ma imbolnavisem cat lucram la canal de o boala... ceva cu plamanii... tu... tuberculoza, si cica nu rezisti foarte mult la asta, inca eu am fost tare. Da` asa-mi trebe`! Am adus aici cu mine treispe` oameni si nu-s mandru. Eu i-am omorat pe toti, ba cu pistolu`, ba cu sisu`. Era o vreme cand eram in dusmanie cu un clan si cand se luau astia la harta, ii asteptam la colt si ii faceam piftii. Toti se temeau de mine. Mi-e frica de ce-i aici, parca ii parca ii prea liniste si parca tot mi-e frica sa nu vina aia sa ma omoare. Adica deja is mort, da` mi-e frica sa nu mai simt durerea aia pe care o simteam in parnaie, mi-e frica de orice. Mi-e frica sa nu se sfarseasca rau. Ei, si daca se sfarseste, ce? Oare ajung in iad?"

****

"Am iubit, am mers la biserica, m-am maritat, am facut un copil, l-am crescut, m-am angajat, mi-am castigat propriul salariu, am daruit saracilor, am fost fericita si am murit de cancer. Inconjurata de familie, pe un pat cald de spital cu pereti albi, proaspat vopsiti, cu un cadru medical dragut, cu testamentul in sertarul biroului de acasa si impacata cu sfarsitul meu. Mi-am luat ramas bun de la cei dragi, i-am privit pentru ultima data, mi-am vazut toata viata derulandu-se in fata ochilor mintii si mi-am simtit trupul ramanand in urma. Apoi toate aparatele la care eram legata au inceput sa scoata sunete ciudate si i-am vazut pe sotul si pe copilul meu plangand. I-am imbratisat trecand prin ei si apoi am ajuns aici. Aici e cald, e bine, e liniste. N-am altceva de facut decat sa astept."

...?!

2008-04-27T13:21:00.000-07:00

Imagineaza-ti...
ca e vara. Soarele se propaga cu usurinta printre crengile de tei inflorit pentru ca esti in parc, e aproape doua si El nu mai vine. Il astepti de jumatate de ora si El nu mai vine, asa ca incepi sa te gandesti la alternative: sa-l suni si sa-l intrebi unde este, sa tipi la El, sa te prefaci indiferenta sau sa-l astepti in continuare... Dar El vine. Si ce ciufulit ii e parul, pui pariu ca a adormit si a uitat de tine. Pentru o clipa faci si tu asta si incepi sa razi pentru ca alearga cu un buchet de flori in mana. Lalele si frezii. Iti concepi discursul pana ce ajunge la tine, dar nu reusesti sa spui nimic pentru ca te saruta. Iti da parul pe spate, isi pune mana pe gatul tau, uita de flori si sopteste un "iarta-ma ca am intarziat" privindu-te in ochi ca un catel la ananghie. Bineinteles ca il ierti, doar vrei sa continue. Mergeti de mana prin parc pana acasa, iar cand ajungeti, El isi da camasa jos si intra la dus. Apoi are parul ud si miroase frumos, e cald. E numai al tau. Te apropie de el si iti descheie primii nasturi...
Acum deschide ochii. Ce vezi?

De ce iubim barbatii?

2008-03-08T13:17:00.000-08:00

...pentru ca asta defineste o latura a heterosexualitatii, pentru ca poarta bluze ce le pun in evidenta umerii si ne imaginam mereu ca arata cel putin la fel de bine goi, pentru ca ne dau fluturi in stomac cand isi pun mana talia noastra si ne privesc in ochi sau isi apropie coapsele de ale noastre. Pentru ca mint frumos si dau un sens sanilor, pentru ca au maini si buze care te-ar face oricand sa te simti bine si pentru ca fac parte din procesul de creatie. Pentru ca sunt acolo cand ti se stica instalatia sau se ia cineva de tine, gata sa-si manifeste masculinitatea, pentru ca folosesc parfumuri de mosc si santal si te dezbraca din priviri si pentru ca poti sa-i faci sa iti plateasca chiria doar cu un sarut. Pentru ca ne machiem pentru ei, imbracam rochii mulate si bikini, tinem cure de slabire si ne fac sa ne simtim frumoase chiar daca ne gasesc seara in pijamale, nemachiate si cu doua kilograme in plus, pentru ca avem fantezii cu pianisti boemi cu degete zvelte si albe, par ondulat si camasi descheiate la primii nasturi, pentru ca definitiveaza notiunea de tango si toate celelalte dansuri care ne dau fiori, sex, sarutul, sarutul frantuzesc plus alte chestii perverse si pentru ca ne dau posibilitatea de a deveni mame. Nu in ultimul rand pentru ca scriu articole dragute despre femei si isi aduc aminte pe 7 martie ca a doua zi trebuie sa cumpere flori.

Prea tarziu

2008-03-02T09:30:00.000-08:00

Ti-am sarutat sanul de atatea ori, dar tu nu ai simtit.
Ti-am strigat numele de mii de ori, dar tu n-ai auzit.
Ti-am adus sute de trandafiri, dar tu nu ai vazut.
Te-am iubit atat de mult, dar tu nu ai stiut.

De e prea tarziu acum, trimite-mi inapoi

Cutia dragostei in care sta ascuns un "NOI".

Poem mic simetric

2008-02-29T10:14:00.000-08:00

Te vad si-acum, erai aceeasi
Dar nu erai la fel. Erai goala,
Imi citeai poezii cu talc. Eu,
Adormit, tineam capacul pixului in dinti
Si notam pe foi tot ce imi spuneai.
Nu erai mai frumoasa. Mai frumoasa
Nici ca se putea.

Te vedeam si-atunci de inchideam ochii,
Erai aceeasi, dar nu erai la fel. Erai plina,
Lumina din ochii tai dadea pe-afara
Ca un compot de visine negre dat
In al doilea clocot. Eu,
Treaz, tineam inima in dinti
Oprind-o sa te sufoce intr-o imbratisare.
Nu erai mai frumoasa. Mai frumoasa
Nici ca se putea.

"Te plictisesc?", imi spui.
"Nu", raspund. Minteam.
Muream de plictiseala dorind sa vii langa mine
Sa-mi spui cu cuvintele tale
Tot ce imi citeai.

In creion

2008-02-29T10:09:00.000-08:00

De mine...

2008-01-02T10:15:00.000-08:00

Ce filme vechi...

2008-01-01T12:07:00.000-08:00

Ce filme vechi vãzut-am noi,
Mai ţii tu minte oare?
Cu buni actori de-odinioarã
Şi albe scene sau pline de noroi,
Cadre pline de grandoare,
Ninsori şi ploi de varã.

Dramã plutind la suprafaţã,
Romantism bolborosind.
Ca flori roz uscate-n glastrã,
Cu zâmbete pe-a noastrã faţã
Şi-un rânjet sardonic sinchisit.
Ce filme vechi în viaţa noastrã!

Oare nu ne-am plictisit?
De boluri burduşite cu mâncare
Şi guri largi cãscate?
Destin... actor nenorocit!
Sã fim noi spectatori în soare
În haine strâmte şi mulate?

Nu! Cãci dacã viaţa-i al nostru film,
NOI sã jucãm cu mãiestrie
Şi destinul... gurã-cascã!
Sã ne batã inimile-n acelaşi ritm,
Sã zicem cu tupeu şi voioşie:
Ce filme vechi în viaţa noastrã!

eminesciana

2008-01-01T08:52:00.000-08:00

Trupul alb i se mladie ca un fulg de nea in iarna,
A ei gura, buze rosii ne-ncetat la ea ma cheama
Si de vin, si de m-apropii, simt parfum de roze coapte
In a noptii dulce negura se aud incet doar soapte.

Intr-un firav zbucium ni se zbat a noastre trupuri,
Anii ni se par ca clipa, ceasul e uitat de timpuri
Si-n acorduri grave, line, sacadate de fiori,
Lutul cald se impleteste pe acorduri de viori.

Dor...

2008-01-01T08:37:00.000-08:00

O, tu zi de vara,

cu luuungi plimbari in aer liber oriunde ne duc picioarele,

cu soarele tau arzator ce ne inroseste umerii si nasul,

cu fantanile tale arteziene la tot pasul

si lacul tau antropizat numit piscina,

unde salasluim noi, cei bronzati.

O, tu zi de vara cu arsite si ploi de Sfantul Ilie,

cu escapade pe litoral sau cu bicicleta la bunici,

cu fructe si legume, copaci numai buni de catarat

si intr-un final cu furnici

pe obraz si gandacei in par.

O, tu zi de vara cu festivaluri si concerte

si febre musculare de la atata entuziasm,

cu tricourile si blugii decolorati la soare si la clor

din motive de estetica adolescentina,

cu atingeri de piele la fiecare imbratisare

si cu luuungi serate cu amicii.

O, tu zi de vara intotdeauna imprevizibila si surprinzatoare,

cu ras in hohote, cu filme, carti, Cannes, Eliade, Pantalonii Calatori,

inghetate, vacanta mare si fara teme si griji.

Cand iesi la un fotbal cu baietii si te intorci julit si frant,

cand iesi la un sotron cu fetele si nu te mai intorci,

zi blanda pe care o lenevesti toata

si ajungi sa o iubesti

doar pentru ca nu esti singurul care leneveste.

O, tu zi de vara, chiar eu mi-as dori sa fii in fiecare zi!

Suspecta

2008-01-01T08:19:00.000-08:00

Era frumoasa, inteligenta, amabila, haioasa, vorbea trei limbi straine, juca fotbal cu baietii, canta la chitara si violoncel, facea balet o data pe saptamana , avea parul cret, desena si picta... dar a murit. Ieri, pe 22 au inmormantat-o. In rochie de mireasa alba cu volanase din dantela fina. Pacat ca n-ai cunoscut-o, ti-ar fi placut (defapt cui nu i-ar fi placut?). Si-ar fi dat parul pe spate lasandu-si o bucla rebela pe frunte si in ochi i s-ar fi citit contul din banca. Ziua urmatoare v-ati fi sarutat in parc sub magnolii. Asa facea cu toti. Paisprezece mai exact: doi Mihai, Liviu, Filip, Paul, Aurelian, doi Alexandru, Cristian, Tudor, Albert, Dinu, Silviu si un François pe care l-a cunoscut vara trecuta in Paris. Toti au iubit-o. Ai ei voiau sa o faca arhitecta, dar ea spera la o cariera mai usoara. Ii placea ceaiul de zmeura.

De cand s-a aflat ca a fost otravita toata lumea ma suspecteaza pe mine, de asta ma ascund. "Desigur ca servitoarea aia urata si proasta a fost! Numai ea era acasa la ora aia." Adevarul e ca mi-as fi adaugat si pacatul asta la catastif, pe langa cel ca o uram (desi nu sunt sigura de asta, parintele a zis ca e un pacat, dar nu-l cred, si el il uraste pe primar ca nu i-a dat mai multi bani pentru turla bisericii). Insa nu as fi ales cianura, e prea banal. Merita macar o planta otravitoare cu nume latinesc sau un cutit bine ascutit. Ma gandeam la fratii mei de fiecare data cand intram noaptea in camera ei mobilata in stil victorian si pereti coniac, ma gandeam ca nu rezolv nimic si ca ajung in iad (macar la partea asta il credeam pe parinte) asa ca puneam sfoara la loc fara sa ma observe nimeni.

Sub pod e atat de frig, ea nici nu stia. De fiecare data cand ma punea sa-i perii parul sau sa-i usuc oja de pe unghii speram ca intr-o buna zi sa am si eu o casa cu acoperis si cu un covor dragut, atat. Acceptam si ziare pe jos, doar sa stiu ca avem ce manca si ca nu ne mai udam de la ploaie. Eu si fratii mei, mama si tata au murit. Imi placea sa "imprumut" carti din biblioteca pentru ca nu observa niciodata si sa le citesc noaptea la felinar. Mai apoi le puneam inapoi. Odata m-a prins uitandu-ma in cutia ei de bijuterii si dupa aceea m-a invinuit pentru orice lucru pierdut in casa, defapt nu i-as fi furat nicio piatra de agatat la gat, imi placea doar sa le tin in palma. Cu baietii era epopeea... colectiona medalioane in forma de inimioara de la slabi de inger ce i-au calcat pragul sau vazut sanii de nimfa. Mie nu mi-a placut niciunul, bine poate doar unul pana ce mi-a pus piedica pe podeaua din bucatarie si au inceput amandoi sa rada.

Daca sub pod e frig, aici e cancer, haina mea e pe cei mici. Nu le-am dat de mancare azi pentru ca mi-a fost frica sa ies, m-ar fi luat cineva la rost sau in cel mai bun caz ar fi aruncat cu oua in mine, asa ca o sa ies maine dimineata si o sa culeg niste mere. Sau ce gasesc. Pana atunci noaptea asta o sa treaca foarte greu, spiritul ei cred ca ma bantuie, s-a stins chibritul de vreo trei ori pana acum... si e atat de frig.

Ai...

2007-12-28T12:26:00.000-08:00

...iubit vreodata aparentele? Te-ai imaginat in bratele cuiva, catarandu-te pe varfuri pana la buzele lui? Ei bine, cum ai reactiona daca ai afla ca e mai scund ca tine?
Da, ai auzit bine! E scund, anorexic si ii e frica de spatiile inchise, iar tu nu suporti usile intredeschise. In plus, diploma in arte nici nu e autentica. Hm. Ce zici? Mai vrei? Si-a parasit ultima iubita pentru ca nu-i spunea in fiecare noapte "Je t`aime, mon roix!" si se crede Nistorescu in orice subiect de discutie. Poate chiar sa-ti recomande un nou model de absorbante pentru ca se cunoaste cu vanzatoarea de la acel raion (se dovedise a fi o partida buna la un moment dat). Nu prea iti mai place, nu? Nu-i plac dulciurile si rade de complezenta la glumele tale, iar daca nu te-ai saturat, afla ca a flirtat cu o tipa in metrou azi si se masturbeaza sub plapuma cand tu dormi.
Acum... Ai 5 minute sa-l suni si sa-i spui ca s-a terminat. Sa-ti mai spun ca are si cosuri?

2 in 1

2007-12-28T12:05:00.000-08:00

E o senzatie usor ciudata
Cand simti pe cineva in tine, nu?
Te rascoleste. Iti restarteaza sistemul de date
Si dintr-o data iti identifica doi utilizatori.
Te poseda mai rau ca un demon.
Te instraineaza de pamantul tau mai rau ca un cotropitor,
Dar iti lasa o consolare. Pamantul lui.
Il explorezi ca pe o casa bantuita, dar totusi
Descoperi ca obloanele sunt trase. E lumina inauntru.
E si caldura. Te incalzeste si pe tine mai rau ca un calorifer.
Relativ incantata te hotarasti sa-ti revezi pamantul,
Sa vezi cum o mai duce. Si ce bine o duce!
Cotropitorul planteaza fructe roditoare, ingrijeste pamantul,
Ii da ingrasamant bun, nimic chimic.
Fragii si zmeurele vor creste, murele si perele la fel.
Mere nu a mai plantat. Nu mai era nevoie.
Brusc te intrebi: "Tu ce-i lasi pamantului lui?"
Nimic. Are de toate? Te decizi sa-i lasi emotii.
Tu ai destule. Asa ca incepi sa le rasadesti ici-colo
Ca pe niste crengute de cires frumos mirositoare.
Il emotionezi. Pe pamant incep sa bata ploile,
Te-ai incalzit destul. Si iti amintesti! Ce netoata ai fost!
La sfarsitul primaverii florile se vor scutura, lasand doar o samanta.
Si lui ce emotii ii mai raman?!
Trebuie sa fie ciudat, nu?

Moccacino Fistachio with Bitter Lemon

2007-12-28T12:00:00.000-08:00

Ar fi extrem de simplu daca la nastere moasa ne-ar tine de picioare, ne-ar scutura usor si de dupa urechea stanga ar cade ca printr-o magie o carticica. Desigur, la inceput nimeni n-ar sti ce sa faca cu ea, asa ca mama ar pune-o intr-o cutiuta alaturi de suvita de par de la botez si mai apoi de primii dinti de lapte. Pe la vreo 14 ani faci curat in debara si descoperi o cutie veche etichetata cu numele tau. O deschizi. Gasesti o carticica cam cat jumatate de palma cu coperta mov. Ciudat, culoare ta preferata e mov! Citind primele randuri, afli ca e o poveste despre un copil cu numele tau care s-a nascut pe... hmm, exact data ta de nastere... Ce sa vezi, cand colo e Cartea Destinului Tau! Desigur, nu scrie asta nicaieri, dar te-ai prins de poanta si numele asta suna al naibii de bine. Pe la pagina 70 scrie acolo ca o sa primesti primul tau prieten adevarat. La 7 ani ai primit un catel! Pe Rufo! Prietenul tau... La pagina 146 scrie ca o sa descoperi Cartea Destinului Tau. La naiba, ai facut-o! Pana si Cartea Destinului Tau vrea sa fie numita asa. Dai paginile pana la 875 si afli ca mori subit in urma unei boli (nu intelegi denumirea). Pana atunci iti cunosti viitorul! Dar desigur, ar fi prea simplu ca sa fie adevarat, asa ca nu este. Dar daca ar fi, nu ar mai exista atatea incertitudini, am sti ce ne este destinat, unde o sa fim urmatoarele zile si chiar ce trebuie sa alegem. Unii carcotasi ar spune ca atunci viata nu ar mai avea nici un sens, ca trebuie sa traiesti intens, fara sa stii ce te asteapta, bla bla. Toata chestia asta mi-a venit cand eram la o cafenea si nu stiam ce sa aleg. Prima data am vrut un Moccacino Fistachio with Bitter Lemon. Dar m-am gandit: "Viata nu o sa fie mai frumoasa daca aleg ceva atat de complicat. Nu o sa fie mai frumoasa daca o sa am o camera Leica M7 cu focalizator de imagine si ISO 3200. Pun pariu ca asta vrea si destinul meu sa iau din moment ce la asta m-am gandit prima data." Asa ca cer o apa plata. Ia sa-l pacalesc! "Ha, destinule, nu am facut ce ai vrut tu! Viata o sa fie mai frumoasa acum asa mai simpla. O sa fie mai frumoasa daca descopar ce zi perfecta e afara cu ochii mei." Imi beau apa plata si dau o fuga acasa sa verific.

La naiba, la pagina 147 scrie ca o sa beau o apa plata!

Dorinţa

2007-12-28T11:50:00.000-08:00

„- Cautã-mã luni. În parcul de la rãscruce. Lângã magnolii..
- Te voi gãsi?
- Poate.
Şi el rupse un zâmbet cald şi dulce de pe buzele ei mari şi roşii la care a râvnit atât de mult... Vorba ei sacadatã îl înnebunea, îl facea sã stea, s-aştepte încã un sunet, înc-o silabã!”

Literele astea le devoram în fiecare noapte, rugându-mã fierbinte Celui de Sus sã le ancoreze în realitate, ca un Titanic scãpat de ice-berg. Dar nu, era prea, mult prea frumos si divin sã fie realitate. Iar egoista de mine voia sã fie realitatea mea?! Nici gând! Niciodatã! Speranţa aceea invincibilã, care de-al naibii nu iese din cutii ca sã o enerveze pe Pandora, mã zgâria şi pe mine. „Hai, mai sperã, mai cautã... o sã gãseşti!”. N-aş fi ascultat-o de atâtea ori, dacã n-ar fi existat „lucrul”! Entitatea aceea care mã fãcea sã merg mai departe, sã-mi distrug globul ocular cu lumina becului chior, cãutând litere magice, pline de dragoste pe care Cel de Sus sã le poatã ancora in realitate. Puterea pe care uneori o consideram ca fãcând parte din propriul meu trup şi propria mea conştiinţã, care mã fãcea sã sfidez timpul şi sã-l accept aşa bãtrân si leneş cum este.
„Lucrul” care îmi aducea jertfe era definit de dicţionarul sumar al înţelepciunii mele ca „dorinţa”. „Dorinţa” nestãvilitã de cunoaştere a totului ce ne înconjoarã. „Dorinţa” nesuferitã de a gãsi forma perfectã de idilã sau iubire din care sã nu sufere nimeni şi povestitorul sã fie calm si rãbdãtor. Cert era cã lucrul nu era statornic, el venea si pleca, punându-mã sã... citesc pentru a-l hrãni, pentru a mã hrãni. Iar hãtãcãnile de carne erau... cãrţi. Mari, multe, vechi, cu pagini subţiri si tãioase ca firul de iarbã şi un miros dulce ca de biscuit uscat. Era o vreme când le iubeam, aşa nedefinite cum erau unele, aşa triste şi dramatice cum erau altele şi aşa perfecte ca puţinele pe care le cunoscuserã pupila mea. Dar atunci era altfel. Timpul nu mã presa... Aveam tot timpul din lume, pentru cã nu mã grãbeam sã devin corp uman matur sau adult. Nu-mi cunoşteam limitele, hormonii, bolile, necazurile, bucuriile sau înfãţişãrile. Acum trebuie sã tac. Sã nu urlu, spãrgând monotonia. Sã tac şi sã îndur eroic, nici psst! sã nu zic! Iar printre gratiile castelului de marmurã sã vãd florile, soarele, norii, zâmbetele, râsetele, chicotele, jocurile, cântecele, stelele, mamele, taţii, bunicii suri şi blânzi... şi sã mã bucur. Sã mã hrãnesc cu cãrţi şi cunoştinţe şi sã mã bucur de viaţã.. Sunã uşor, nu?

Ionele?

2007-12-28T11:29:00.000-08:00

Si asta ma face sa ma intreb.. oare mai merita sa ne straduim atata? Sa ne scurgem sudorile pe cartile sau pe pamantul lor, cand intr-un final ajungem in acelasi loc? Crezi ca Petru o sa ne intrebe daca am fost contabili, laptari, agricultori sau avocati si in functie de studiile superioare o sa ne lase sa intram in Rai? Ba bine ca nu! Ce mama masii sa ne frecam noi creierul cu toate manualele si prostiile lor, de parca am freca zaharul cu galbenusul de ou pentru aluatul de prajitura! Zi si tu, Ionele, n-am dreptate?! Daca vine fata preotesei acuma la tine si zice ca te iubeste si ca taica-su te lasa sa o iei, tu o mai intrebi cand s-a sfarsit Razboiul Civil in Franta (daca o fi fost)? Sau crezi ca ei i-ar pasa ca tu nu stii ce oscioare ai la mana dreapta? Hai sa fim seriosi! La ce dracu` scoala? Ionele, zi si tu! Ionele? Iar dormi, ma... Bine, acum recunosc si eu, ma dau si eu dupa ceilalti. O fi si scoala asta buna la ceva. Am invatat si eu sloavele lu` Creanga si nu pot zice, mi-au placut. Si cifrele arabilor le-am bagat la cap si m-au ajutat la targ. Dar de aici si pana la Napoleon e cale luuunga! Ionel, asculta ce-ti spun, asta nu-i de noi! Hai mai bine sa fugim. Da, sa fugim. Prind eu o iota din limbile cele straine si ne descurcam noi, ca doar prosti n-om fi! Ce zici? Ionele? Dormi?!