Tic-Tac

Tac.
Iar timpul trece
Tic-Tac.
Atatea taceri
Au facut un ceas
De cand nu ne-am mai vorbit.
Eu las
Sa ma paseasca tacerea
Caci e dulce ca mierea,
Ca o buza de-a mea
Si una de-a ta.
Cum sa nu tac?

Frankenstein

Am calatorit in Prusia
si am cumparat doi Albastri - Ochii.
Bratele le-am luat de la Hercule,
cel ce a gatuit serpii,
dar le-am mai lungit un pic
atat cat sa ma poata inconjura de 2 ori si tine strans!
M-am tocmit cu niste orhidee carnoase
si mi-au dat doua petale care-ti vor fi Buze,
iar pe Narcis cel mandru l-am taiat
si i-am luat Trunchiul...
L-am ciopartit un pic, recunosc,
dar trebuia sa-ti fac un sertar in dreptul Inimii.
Ma gandeam sa nu-ti mai pun Picioare
ca sa nu poti fugi de langa mine,
dar le gasisem la un pret avantajos...
Mi-am descusut sufletul si le-am legat pe toate,
apoi ti-am suflat in plamani.
Dar, nimic!
Sertarul! Sertarul ramasese gol!
Acum incerc sa fac rost de o Inima,
e coada mare, asa c-astept...

Copacul meu plantat in '93

Eu nu-s o frunza galbena desprinsa dintr-un tei,
Copacul meu plantat in '93
Inca mai sta sub soare.
Eu nu aud toamna venind
Sau soarele palind
Nici florile ofilindu-se
Caci prin venele mele inca mai curge o seva elaborata
Albastra si Verde turcoaz,
Rosie, Portocalie
Si uneori Violet.
Am radacini subtiri
Ce cresc in sus
Si beau din cer seva bruta.
Eu nu simt vantul batand
Pentru ca stau la dosul unui gand
Si fac fotosinteza.

Toamna-Bacovie,
Ai venit sa ne lasi
Pe noi fara straie
Si asa goi ramasi...?
Mai lasa-ne vara
Sa ne imbatam,
Copacii si iarba
Pe toti sa-i fumam!
Sa facem trabuc din soare
Cu frunze si flori,
Sa mergem la mare
Cu cortul in nori.
Sa dormim toata ziua
Si noaptea visand
Sa ne trezim in valuri
Amandoi inotand.
Toamna de plumb,
Cum zice-un poet
Mai lasa un minut
Sa treaca incet!

- Sub bolta ce zace asvarlita deasupra gatului meu, doi neuroni s-au pupat, iar din sarutul lor a sarit o scanteie, un marunt graunte luminos ce mai apoi in drumul sau spre materializare a devenit o flacara ce zumzaia, zumzaia, zumzaia pana ce s-a lovit de dinti. Nu a vrut, pur si simplu, sa paraseasca uterul matern in care fusese conceput si care era capul meu. Si era de inteles... o poarta atat de inselatoare precum cavitatea bucala unde putea fi lesne modificat de muschii limbii, iar cantitatea lui luminoasa s-ar fi topit in sunete plutitoare. Nu asta voia. Asa ca a cautat alta cale.
- Fascinant!
- Asa este...
- Si ce s-a intamplat mai apoi?
- Incepu sa arda tot mai tare si sa parjoleasca totul in calea sa avida spre nastere, capul meu se umfla ingrozitor pe umeri vrand sa duca sarcina la capat, imi poruncea expulzarea fara drept de vetto. Si atunci incepura sa mi se infierbante buricele degetelor si sa-mi amorteasca, o amorteala placuta as putea spune, care mi-a dat de gandit pana ce am inteles tendinta Ei.
- "Ei", flacara?
- Ei, Ideea. Asa am numit-o. Voia sa fie nemuritoare, mititica. Stii cum parintii pot vorbii cu copiii lor prin ceea ce numesc ei telepatie, o intelegere negraita, ei bine, asa mi-a spus si Ea mie "Vrea sa fiu nemuritoare!" De asta se oprise cand daduse de smaltul dintilor, pentru ca se temuse ca odata iesita din spatiul conceperii ar fi cazut in gol si s-ar fi pierdut. Am mangaiat-o si am nutrit-o in continuare pana ce crescuse cat o vapaie mistuitoare.
- V-a fost foarte greu probabil...
- Ceea ce e usor (mai ales in dragostea asta aproape materna a mea) e searbad, da impresia armoniei si fericirii dar nu hraneste dragostea. De asta spun ca am nutrit-o pana ce...
-... pana ce...
- A gasit calea! Gingasa si bestia mea, Ideea, s-a aciuat acolo unde stia ea ca poate pune stapinire si controla materializare ei, foarte importanta, acea parte a corpului meu pe care stia ca am sa i-o daruiesc.
- Unde mai exact?
- Sa vedeti. S-a strecurat prin jugulara, a trecut prin clavicula si humerus, strabatand bicepsul si tricepsul si luand calea falangelor. Acolo a gasit Ea altarul pe care sa arda si sa se transforme. Asta a facut!
- Ea sau dumneavoastra?
- Nu, nu, nu. Eu am ajutat, eu am fost preotul daca vreti, eu am dus-o catre nemurire, eu am scris-o, eu am nascut-o! Eu am luat condeiul si am materializat vapaia ce incepuse sa ma topeasca, am exorcizat-o, am..
- Am inteles. Deci asa a fost...
- Da, asa m-am apucat de scris.

The fabulous story of...

(heblu)

- Deschide-ti palma.

- Nu acum. N-am chef... Nu te mai uita cu ochii aia la mine.

- Ai o palma asa frumoasa!

- ...

- Si lobul urechii tale stangi e dragut. E perfect rotund, ca sa nu mai vorbim de...

- Termina!

- Scuze.

- Imi intra parul tau in ochi. (se uita la el si rade) Ma gandeam sa scriu o carte despre noi doi.

- Pff... Plictisitor.

- Ba nu! O sa fim eroi. Oamenii or sa vrea sa fie asa... ca noi.

- Asa cum?

- Asa... fericiti.

- Zau? Si cum o sa se numeasca?

- Cartea?

- Da.

- Nu stiu inca. Ceva de genu "The fabulous story of..." ...nu mai rade.

- ...ma gadila buza ta superioara.

- Bine, atunci nu mai vorbesc!

- Da` ce-o sa faci?

- O sa tac.

- Nu poti. Stii de ce? Pentru ca ai un pitic pe creier. Il vad. Daca ma uit bine in pupila ta, vad un pitic care se uita la mine. E piticul tau de pe creier care te face sa vorbesti incontinuu.

- Nu-i adevarat. Minti.

- Nu mint. Eu nu mint niciodata.

- Ba da. Mai tii minte cand mi-ai spus ca daca mananci flori de salcam ramai copil toata viata?

- Pai si n-am avut dreptate?

(reflector pe Ea)

- Ce vrei sa spui? Tot acest timp am crezut ca nu mai sunt copil! Toata lumea imi spunea asta si se intamplasera atat de multe ce nu apartineau lumii unui copil incat am inceput sa-i cred. Prima pereche de pantofi cu toc, primul sutien, corpul meu enorm ce nu mai incapea in niciun leagan sau balansoar! Ma panicasem, zau... Ceilalti copii nu ma mai intelegeau, desi eu ii intelegeam perfect pe ei. Stii ce spuneau, spuneau ca sunt prea MARE ca sa ma mai joc cu ei... "Prea MARE... Adica cum PREA MARE ?!" Puteam inca sa sar coarda sau elasticul sau sa joc sotron, pentru numele lui Dumnezeu! Iar apoi mi-am dat seama. E ciudat sa fii un copil mare, iar eu cum eram deja PREA MARE, insemna un singur, cumplit, inefabil lucru. (silabisit) Nu mai eram copil!! (victorioasa) Asadar, m-ai mintit! (heblu)

- Nu te-am mintit si sunt dispus sa iti demonstrez!

- A, da? Cum?

(reflector pe El)

- Cu ajutorul unui test simplu care consta in 10 intrebari de netagaduit, intrebari menite sa dovedeasca daca esti sau nu... (misterios) COPIL! (sec si rapid) Pana acum nu au fost semnalate reactii adverse sau erori, desi bineinteles exista o oarece marja de eroare...

- (il intrerupe) Accept! (heblu)

(reflector pe ei doi stand fata in fata la o masa)

- INTREBAREA NUMARUL 1! Ce urasti tu cel mai mult si mai mult?

- (concentrata) Gandacii mici si negri. Gandacii mari si negri. Cei cu aripi si cei care misuna. Paianjenii...

- (o intrerupe) INTREBAREA NUMARUL 2! Care este dupa parerea ta cea mai grea meserie?

- Cu siguranta cea de brutar! Domnul brutar de la brutaria din colt, de exemplu, lucreaza in fiecare zi in temperaturi istovitoare, hamesit de foame, in fata unor paini mari si calde cu crusta aurie din care nu se poate infrupta decat daca dupa programul sau de 10 ore, plateste la fel ca orice alt client. (soptit) Si poarta aceleasi haine albe patate mereu. Trebuie sa fie oribil!

- (tuseste) INTREBAREA NUMARUL 3! Cainii vagabonzi ar trebui eutanasiati?

- Glumesti?! Niste fiinte atat de inocente si adorabile ar trebui sa fie hranite si ingrijite si iubite de toaaaata lumea!

- INTREBAREA NUMARUL 4, doamnelor si domnilor! (ca si cand ar fi prezentat o emisiune) La ce te gandesti cand ti-e foame?

- La bomboane gumate.

- Hm. Un raspuns interesant dar sa vedem INTREBAREA NUMARUL 5! Ce ai face daca ai fi pentru o zi presedinte?

- As da tuturor bomboane gumate gratis! (mandra)

- (agitat, intrebarile si raspunsurile curg ca intr-un concurs) O da? Ia spune, ti-e frica de fulgere?

- (ingrijorata) Uneori... cand sunt singura.

- Iti place sa mergi la dentist?

- Nu, il urasc!

- Desenele animate exista?

- Bineinteles! (foarte sigura pe ea)

- Numeste 3 oameni care au salvat lumea!

- Superman! Capitan America! aaa... Sailor Moon!

- Care este raportul dintre segmentele determinate de piciorul unei mediane pe o latura a unui triunghi? (se aud tobe)

- (speriata) ... Habar n-am. (Gong! heblu)

(reflector pe cei doi. El in picioare, Ea la masa)

- Am aici rezultatele. Testul a iesit pozitiv!

- Adica? (nervoasa)

- Adica s-a demonstrat! Esti copil!

- (fericita, se ridica, il imbratiseaza, se aseaza la loc mecanic) Sunt COPIL! O doamne, ce bine! Sunt copil...

- Mda si stii ce inseamna asta? Ca nu am mintit. Iar asta stii ce inseamna? Ca intr-adevar ai un pitic pe creier...

- Lasa asta... pot sa am o duzina de pitici pe creier atata timp cat sunt copil! Tu n-ai auzit? Sunt copil. Eram sigura, simteam asta... dar acum ca am aflat sunt atat de fericita. (tacere) ... stai putin. Tu, tu ti-ai facut testul?

- (sovaind) A, da. Dar mai demult. Dar pun pariu ca inca mai e valabil. Adica nu i-am verificat termenul dar...

- Spune!

- ... sunt si eu copil, bineinteles.

- (rade) Deci n-am mancat salcam degeaba. Super. Pai daca suntem amandoi copii... si suntem nu-i asa? (foarte vesela) Hai sa ne jucam!

- De-a ce sa ne jucam?

- De-a mama si de-a tata!

(heblu)

- Ehm... deschide-ti palma.

Nu gandi

Ganditul este cel mai mare viciu al omului.
Traim intr-o epoca a mintii,
Iar creierul este unealta cea mai de pret a omului.
Uraste sa gandesti!
Uraste toate cuvintele care incep cu "neuro":
Neuro -sentiment. Neuro-iubire. Neuro-viata!
Ganditul nu aduce nimic bun ganditorului.
Am capatat prostul obicei de a filtra tot ce este in jurul nostru
Prin filtrul gros si inselator al mintii.
Oamenii ar trebui sa gandeasca cu inima!
Toate cuvintele mele ar trebui sa va loveasca acum in cosul pieptului,
Nicidecum in frunte!
Invatati sa simtiti ratiunea.
Dresati-va inima sa faca sinapse.
Feriti-va de ganditori!
(Caci aceia va vor iubi cu materia cenusie)
Caci aceia sunt adevaratii nebuni,
Innebuniti pe veci de ganduri.